Gradinita mea iubita, bine te-am gasit… esti atata de frumoasa, cum nici n-am gandit!

Nepotelul meu e atat de innebunit dupa gradinita incat dimineata, desi nu se simte tocmai bine de cateva zile, nici nu asteapta sa il mai trezeasca mama, se trezeste singur si spune ca tot vrea sa mearga, chiar de il doare gatul si burtica, pentru ca nu vrea sa ramana in urma 🙂

Astazi a sunat doamna educatoare ca i s-a facut rau si sa venim sa il luam acasa. Ajuns acasa, nu plangea ca il doare, ci pentru ca doamna urma sa ii invete pe copii o poezie despre semafor + un cantecel despre autobuz si el nu o sa le stie.  S-a uitat incontinuu pe ceas – „Dani, copiii trebuie sa mai stea jumatate de ora”, ” acum cred ca se pregatesc sa plece 😦 „… „Danii, acum cred ca au iesit „. Atat de drag ii este la gradi.

Eu nu-mi amintesc multe de pe la 4-5 ani, stiu doar gentuta mea de piticot, una alba, mica, rotunjoara, pe care o purtam crossover, cum le port si acum 😀 si mai stiu ca un coleg, care m-a si batut o data, imi fura mereu eugeniile. Ma enerva teribil! Pentru ca am fost o baietoasa, cativa ani mai tarziu, i-am tras si eu vreo doua capace… sweet revenge!

In rest, cred ca imi placea la fel de mult sa invat si sa aflu lucruri noi, pentru ca atunci cand a venit vremea sa imbrac rochita albastra in carouri si sa port pampoane pe cap eram cea mai fericita. Atat de fericita incat am plans tot drumul pana acasa (si era destul de mers 😆 ) cand am auzit ca trebuie sa mai stau un an acasa… implineam 7 ani peste o saptamana dupa ce incepea scoala si erau deja prea multi inscrisi, n-aveau loc si pentru mine. Hehe, sa o creada ei. Mama mea e cea mai tare (ca sa o laud si eu pe a mea, nu doar copiii din reclama Maggi pe a lor), asa ca a facut indeajuns scandal pe unde trebuia – cum sa nu ii primeasca fata la scoala? 😆 (am avut de unde lua „if you don’t stand for something, you might fall for anything”  de care spuneam in postul despre principii) si-am intrat si eu la scoala, odata cu toti restul, spre supararea altor doi vecini, la randul lor respinsi initial si care se bucurau ca ” lasa Dana, ne mai jucam un an!” 😀

Nu imi amintesc multe detalii de pe la 4-5 ani, dar de acelea putine imi amintesc cu drag.

Voi va amintiti de gradi?

Anunțuri

20 de gânduri despre „Gradinita mea iubita, bine te-am gasit… esti atata de frumoasa, cum nici n-am gandit!

  1. Oho… si cate…
    Cand ne jucam de-a Cartea Junglei si faceam ca lupii de speriam educatoarele, ascunzandu-ne sub mese (barlogul), dansurile pentru serbari (am fost prima la western), repetitiile la Alba ca Zapada (am fost caprioara :)) ), cat s-a chinuit bunica la o poza sa imi prinda o funda in par, plansetele de iarna, ca nu stiam sa ma imbrac singura cu salopeta si nu ajungeam la joaca in pauze, salamul de biscuiti primit la desert la masa de pranz, zgihuielile care inlocuiau orele de somn… si mai cate…

  2. Pingback: Principii… « Michaelas Blog

  3. Eu nu am fost la gradi decat vreo cateva luni, dar am mai multe amintiri decat din clasele primare sau gimnaziu. Acolo m-am indragostit prima data, acolo mi-am descoperit vocatia si ambitia de lider, dorinta de a fi ce mai buna, si tot de acolo am evadat intr-o zi pentru ca ceva ma nemultumea.

  4. Eu in prima zi de gradinita am inceput sa urlu ca o descreiarata, in momentul in care m-a lasat mama singura acolo.
    Dupa aia a inceput sa-mi placa…mai boxam si eu cate un coleg din cand in cand, dar eram finutza totusi. :))

  5. Gradinita, ce amintiri frumose, cel mai bine imi amintesc de prima serbare, si cat de mult am pregatit-o.Stiu ca eram vanatorul din Alba ca zapada, si nu aveam prea multe replici dar totusi aveam emotii puternice mai ales cand mi-am vazut bunicii in public. 🙂

  6. Eu am fugit de la camin. M-a gasit militia intr-un final. Am urat sistemul comunist de invatamant si am tras din greu sa scap de scoala, faculatate. Inca am cosmaruri ca trebuie sa ma duc sa reiau liceul sau sa dau bacul inca o data. Nu imi placea la gradi ca erau foarte multi copii si nu era nimic care sa ma pasioneze in afara de pictat si numarat cate linii ia in palma un copil sau altul.
    Ehh .. lehamite 😀
    Sper copilul meu sa aibe parte de alt sistem, de o gradi mai buna. Pana la anul se vor schimba si mai multe. Nu? :))
    Glumesc. Stiu ca s-au schimbat multe la gradinita acum si sunt sigura ca ii va placea.

  7. Vai eu ce plangeam la camin ,de numa numa! O priveam pe mama de la geam cum pleca si zbieram !!!!! Asteptam sa iasa fratele de la scoala ca sa treaca pe la mine sa ma fure. :)) Nu-mi rezista si de fiecare data ma lua acasa 😀

  8. Uff, gradinita… Nu am prea multe amintiri, deoarece nu prea imi amintesc. Tin minte ca in prima zi cand am ajuns, fratele meu a inceput sa planga in hohote si vroia la mama :)) . Iar eu, vazandu-l, am inceput sa plang langa el :”> :)) . Eu sunt mai mare decat el cu 1 an, dar ne-au dat la gradi in acelasi timp, iar eu am plecat prima la scoala, in clasa 1.
    Imi mai amintesc cand aduceam legume si fructe, iar educatoarele ne invatau ce contin, adica au coaja, miez, iar unele au si samburi :)) .
    Frumoase amintiri. Din pacate nu ni le amintim in totalitate. Sau poate unii da.

  9. nepotelul tau e o comoara ;)) nu imi amintesc foarte multe legat de gradinita…imi placea sa merg…dar imi aduc aminte ca aveam o colega acolo…mama ce plangea ca voia acasa!! in fiecare dimineata acelasi show era :)) in mintea mea de atunci era: ” cum sa nu vii la gradi? e atat de normal~ si in plus, timpul trece repede, te distrezi, nu vad de ce nu ai veni?” cam asa ceva haha XD

  10. Eu stiu ca nu mi-a placut la gradinita… cel putin la inceput. Apoi mi-am facut cativa prieteni si mi-a fost mai usor.
    Tin minte ca la un moment dat ne-a mutat mama (pe mine si sora mea) la o alta gradinita pentru cateva zile si ne-am pus pe jelit. :))
    „Vreau acasaaaa, vreau acasaaaa!”

  11. Ce draguti sunt copiii! 🙂

    Amintiri dragi…zambete in suflet…nostalgie…
    Si atunci sa nu spunem si noi ca si poetul:

    „Unde esti, copilarie,
    Cu padurea ta cu tot?” ….

    • Asa este… mi-e atat de dor…
      Ma simt o norocoasa ca m-am nascut la acea vreme si ca am crescut la tara… M-am bucurat de padure, de campul verde, de culesul la vie, de cataratul prin copaci. Acum multi copii se bucura doar de calculator si statul pe scarile blocului.

  12. Eu am niste amintiri frumoase la gradi…ma gandesc sa-ti transform asta intr-o leapsa si sa scriu despre :d Aiaiaia :))
    Dar tre’ sa ajung mai intai la bunica-mea si sa fur niste poze, sa le scanez si sa va arat cum eram io in prima zi de gradi 😀

  13. Sa stii ca si mie imi suna a leapsa, dar mai mult despre copilarie..am si eu poze cu mine de cand eram gargaritza :”> sper sa pot sa le scanez si sa pun 2-3 pe blog 🙂 chiar mi-e dor de copilarie, deci pe 1 iunie am sa ma prostesc maxim 😆

  14. Pingback: Amintiri din copilarie « Inside these lines

  15. Pingback: Amintiri din copilarie 2 « Inside these lines

Thanks for leaving a comment! They make my day :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s