Amintiri din copilarie 2

Multumesc pentru mesajele de la postul anterior, Loryloo incearca este bine, asa ca haideti sa uitam tristeturile de acum, ca nu ne sade bine. Si pentru ca mi-a amintit si Rox de treaba cu amintirile din copilarie de care va spusesem mai demult,  e cazul sa vedeti si figura de pui de Loryloo botoşel. Imi pare rau pentru voi ca nu am poze asa cum m-a lasat mama, cum asteptati😆 (u pervs) , si nici de vedetuta mica, gen Scarlet O’Hara, se pregatea deja Chocolate pentru rolul asta😀

Despre gradinita am mai vorbit noi, deci trecem direct mai pe la 10 +, pe cand eram deja o mica pacoste.

Nu pentru garderoba mamei insa, cum e regula la fete, rochiile, pantofii si rujurile ei n-au avut niciodata de suferit de pe urma mea, nu le-am incercat vreodata, au ramas pe mana surorii mai mari, dar intre rugina de pe cuiele lui tata si hainele mele era clar o atractie irezistibila. Noroc ca nu mi-am nenorocit nici un deget cu vreun ciocan, vreo tesla, ca aveam amintiri de neuitat pana la batranete.

Nu-mi erau dragi rochitele, iar atunci cand imi lua mama cate una, sa arate totusi si fata ei a domnisoara in devenire, le faceam de petrecanie de la primele doua purtari. Le modernizam, cu cate o gaura-doua, de la cataratul prin copaci si saritul gardului. Nu imi erau prea simpatici nici pantalonii scurti, imi aratau toate juliturile de la cazutul prin pietroaiele de pe strada, in timp ce alergam dupa motociclete, dar erau mai practici la meciurile de fotbal jucate cu verisorii in fata portii. Le-am cotonogit toti colegii, imi inchipui cat de draga le eram. Ce sa-i faci, asa-i la fotbal. Ba chiar ii mai tragem si cate un meci de baschet, doar ca mingea era tot de fotbal, iar cosul era o tarna de aceea de pus porumbul. Era stricata bineinteles, fara fund. Asa era cat pe ce sa imi scot si un ochi, cand am intrat intr-o tabla, in goana mea spre cos. V-am spus ca n-am fost niciodata priceputa la sport. Ochiul a ramas la locul lui, cu tot cu semn.

Ca sa fie simetrie, un coleg mi-a facut semn si la celalalt ochi, o data cand ne intorceam de la scoala. I-am facut si eu doua in schimb, doar nu m-a invatat tata degeaba cum sa ma apar. Totusi, nu m-au urat toti indeajuns de tare, imi amintesc de multe biletele „imi plac ochii tai. vrei sa fii prietena mea ?” aruncate. Ce, baieti imi trebuiau mie la 10 ani ?

Ia sa-si puna pofta-n cui. Timpul trebuia pastrat pentru un „ratele si vanatorii”, pentru Sailor Moon, pentru spus povesti pe banca din fata portii, nu pentru biletele si prostii.

Observati ca nu v-am spus pana acum de papusi. Nu stiu daca am avut mai mult de 5 de toate. In orice caz, nu imi amintesc de ele. Am doua care au ramas si acum in viata, una de pe cand aveam vreo 2 ani, din ce am inteles de la parinti – Monica, si o alta pe care am primit-o cand eram ceva mai marisoara, Jessica Eugenia. Stiu, merg foarte bine unul langa altul cele doua nume😆 Totusi, nu de la eugenii se tragea numele, ci de la un film, stiu ca imi placea actrita principala foarte mult.

De cand sunt mare, n-am iesit niciodata cu cortul la padure, la munte, mare, dar cand eram mica ieseam tot timpul… in curte. Cortul se facea din paturi,presuri, iar piloni erau scanduri si ce se mai gasea pe dupa casa. Nu ne jucam prea mult in el, mai mult dura si mai amuzant era sa il facem, dar uite o alta lectie de  „important e drumul, nu destinatia”😆

Partenera de peripetii mi-a fost multa vreme o colega, A.

Desi ar veni greu de crezut celor mai multi din cei care ma cunosc asa cum sunt acum, cu ea eu eram capul rautatilor, si ea ingerasul care trebuia alinat si protejat. Ne vedeam jumatate de zi la scoala, ne mai intalneam si dupa, ne mai si scriam cat nu eram una cu cealalta. Da, ne scriam si ne dadeam pliculetele a doua zi la scoala. Scrisorile, caietele le am si acum🙂 Pe parcurs, am extins practica si cu alte colege, astfel incat se ajungea sa primesc intr-o zi cate 6-7 plicuri, cu inimioare, felicitari si fundite. Tot ce tinea de scoala generala semana a familie. De asta mi-e si cea mai draga, dintre toate perioadele de scoala. Profesori care sa iti stie problemele de acasa si sa le pese, nu care nu-ti stiu nici numele de familie. Colegi zambitori zi de zi, nu barfitori ca vii cu sendvis de acasa si nu iti cumperi de la magazinul de pe colt.

Existau desigur si rautati, ca oriunde, dar prea mici ca sa le dam importanta.

Tot ce tine de momentele de atunci, oracole, biletele cu probe de la petrecerea organizata de craciun cu clasa mea, dosarele gastii de detectivi, toate sunt pastrate cu sfintenie in cutii pe care le mai rascolesc si acum cand mi se face dor.

Mi-e drag sa-mi amintesc si desi noua ne-au lipsit multe din cate au copiii de azi, eu nu as da copilaria mea cu mers la sanius, campionate la sarit coarda, lista lunga cu lecturi de vara, furatul de cirese, crescut iepurasi, udatul de paparuda, pe jucatul la calculator, statul pe twitter si hi5, vorbitul la telefon mobil din clasa a II-a, umblatul dupa baieti de prin a IVa.

Sunt multe de povestit, dar sa nu il depasim pe Creanga totusi😀 Mai revenim asupra subiectului si in alte dati. Multumesc celor care s-au ocupat de leapsa, mi-a facut placere sa citesc pataniile voastre  :)

20 thoughts on “Amintiri din copilarie 2

  1. Erai dolofana la 10 ani :”>
    In unele intamplari m-am regasit si eu.Uite ca am mai descoperit o parte din Loryloo si azi.

    Dar revenind la prezent,unde e poza cu gropitele.Vrem poza cu gropitele inapoi :-<

  2. Si ce-ai facut cu pasiunea pentru cuie pana la urma?😀

    Ce-mi place ce vad in poza a doua!!!

    Acuma ca ai terminat cu copilaria, daci si leapsa Danei cu ani de liceu, ca la 20 de ani? (care o fi avut 20 in liceu :)) )

    • Pasiunea pentru cuie se dovedeste in continuare folositoare cand e vorba de dat ajutor nepotelului la construit garaje pentru masinute :))
      Urmeaza si partea cu liceul, dar ca la 15 ani mai degraba😀

  3. cuie, huh?! :)) uite mie fetele astea imi plac. Fete cu suflet, cu amintiri si cu o ditamai copilarie in carca. Oameni care chiar au trait fiecare lucru la timpul lui…
    Deh, muuuulte lucruri frumoase … Cand mi se face pofta, revin si eu cu detalii cu si despre subiectul cu pricina😉

  4. Sa inteleg ca doar mie imi placeau gropitele tale ?
    Restu,nu ziceti nimic? Nu pot sa cred ca va resemnati asa de usor.
    E frumos si avatarul asta(intr-adevar)dar nu va intrece poza de dinainte.Never !!!

  5. Ador melodia aia….o am pe repeat si eu acum:)))).Ai avut o copilarie plina…si imi dau seama ca Loryloo nu e cum mi-o imaginam eu…cuminte,tacuta ci din contra mai multe nazbatii facea;)))Mi-a ,placut postul tau..mi-am amintit si eu asa ce frumos era cand eram mici..si da ,nici eu nu as da ce am avut eu pe tot ce este acum.Toate astea nu fac decat sa ii plictiseasca mai tare decat sa se bucure de soare.

  6. Si mie mi-a placut muult de tot perioada copilariei, pana prin liceu asa… dupa care s-a cam rupt filmul. Intotdeauna ma tineam de nebunii cu prietenii mei si nu de putine ori am intrat in belele. Am si eu la semne gramada care stau marturie.
    Si deci de mica nu iti placeau rochitele si chestiile de genul asta.🙂

  7. Hai sa facem o petitie, cum ca noi vrem gropitele lu’ Loryloo inapoi. Facem si logo, punem pe toate blogurile, facem circ. Da’ ce inseamna asta? Noi vrem gropitele inapoi!

    • Merci, merci, boticul e acelasi si cand nu-ti ghicesc tie caricaturile… sau opreste Hubbis comentariile… ca vad ca face un obicei din asta de acum :-w

  8. Bai, deci noi suntem printre ultimele generatii cu amintiri extra super ultra fabuloase, zau asa…
    Nu te vedeam genul baietoasa, dar nah, aparentele inseala, ‘tu-ti ceapa ta de copchil :)))

    • Tare asta cu „ceapa”… de cand nu o mai auzisem! :))
      Noi am avut ceva noroc ca ne-am nascut la sfarsitul anilor ’80 si in primii ani ai copilariei nu am apucat Internetul si explozia asta tehnologica, asa ca ne-am gasit alte distractii.

  9. Singurul lucru pe care-l invidiez la copiii de azi e posibilitatea de a calatori prin toata lumea de la varste extrem de fragede. In excursia facuta la Barcelona, in autocar era si o fetita, mai mult de 6 luni nu cred ca avea. La 10 ani sunt unii care au vazut deja intreaga Europa…

Thanks for leaving a comment! They make my day :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s