Urasc sa merg la medic.
De absolut fiecare data cand am mers, mi-a gasit ceva. Durere burta si de picior = apenticita. Trebuie operatie. Durere in gat = Amigdalita. Trebuie operatie. (Nu am mai facut-o). Durere cap si ochi = ochelari. Durere oase = Reumatism articular. Injectii moldamin. Mult moldamin. Le faceam o data pe saptamana vinerea, plangeam o jumatate de ora inainte, o jumatate dupa; de cele mai multe ori durerea trecea abia joi, iar a doua zi o luam de la capat. Durere spate = Cifoscolioza. Fizioterapie, gimnastica & co. Analize de rutina – Infectie. O saptamana si jumatate de stat in spital. Injectii din 6 in 6 ore penicilina sau ampicilina, cine mai stie? (le-am incurcat tot timpul, nu ma pricep). In orice caz, acelea de dor intr-atat incat iti vine sa fugi la 12 noaptea in pijamale din spital.
Ultima data cand am fost la doctorul de familie, m-a speriat cum ca este posibil sa am cancer la san. De atunci nu am mai mers la el!
De fiecare data a fost ceva !
Intelegeti de ce am evitat doua saptamani sa ajung la doctor pentru problemele cu pielea. Ca-n bancul acela: „Merge un schelet la medic. Medicul: Acum se vine?!”
Cam la fel as face si eu, daca nu ar sta lumea pe capul meu, cu insistente de „du-te, du-te,du-te!”, si daca nu se agravau atat incat aproape sa nu pot deschide gura normal sa vorbesc. Expresia „it hurts to smile” la mine devenise la propriu.
Am ajuns astazi pana la urma la dermatolog. S-a lasat cu pastile, creme, ceaiuri. Am scapat ieftin. De data asta insa doar la figurat. Macar de ar trece repede...
Inside These Lines 
dar faptul ca ignori o problema nu o va face niciodata sa dispara , iar din pacate problemele de sanatate nu se rezolva niciodata prin ignorare ci , cateodata prin tratament – si sa fim recunoscatori ca exista si acela pt ca inca nu avem rezolvare la toate !
Stiu ca nu este bine, am incercat sa aman cu gandul ca voi rezolva singura, acasa, ca de obicei… dar pana la urma, tot la doctor ajungem ,vrei nu vrei…
Si tu…
Avea mama o colega de munca… si aia banuia ca are cancer (oricum, si fara sa fii medic iti dadeai seama ca era bolnava, nici nu stiu cum mergea pe picioare… avea ditai nodului la san), dar nu mergea la medic ca ii era frica sa ii confirme medicul ca are cancer.
Din pacate mersul la medic e necesar. Si eu am fost pana la 15-16 ani in aceeasi situatia… si stiu cum e sa incepi sa stai mai mult prin spital decat acasa… numai ca eu ma obisnuisem atat de mult cu ele, incat imi placea si mirosul de spital…
Eu zic ca e bine ca le afli din vreme si le tratezi, nu lasi sa apara complicatii.
😦
Oricum, iti urez sa fii cat mai sanatoasa si sa ai pe viitor cat mai putine intrevederi cu doctorii.
Pentru ca sanatatea e un lucru atat de important…
Merci, sper si eu… ca tare mi-e urat sa stau pe la usile lor. Am avut totusi noroc sa nimeresc de fiecare data doctori buni, de asta nu pot sa ma plang. Fara cel de familie, e un pic trilulilu 😀
Probleme mai multe am avut cat am fost mai micuta, cu pastile cate 4-5 deodata si injectii, asa ca am socotit ca mi-am cam facut plinul in perioada aceea si acum mare, am incercat pe cat posibil sa nu mai trec, chiar de s-au ivit mici dureri.
Ar trebui sa renunt la obiceiul asta totusi…
…o sa treaca daca urmezi cu strictete tratamentul.Nu imi e drag nici mie sa merg la medic.Cat despre spitale, le urasc de mica …e locul unde „miroase a sange”…chestia asta i-o repetam mamei de fiecare data cand incerca sa ma duca la vreun control.Bineinteles ajungeam intrun final cand mediul spunea ca am bronsita, in cazul cel mai fericit, urmau injectiile apoi…
Drago, insanatosire / recuperare usoara ! >:D<
Merci, sa fie… ma cam chinui de vreo doua saptamani >:D<
Pingback: Viata sub lupa « Ҩ Gabriela Elena
Nici mie nu prea imi plac doctorii, cu toate ca nu am avut mari probleme de-a lungul timpului. Mai mult cand eram mic…
Ultima data am fost pentru niste analize, mai mult pentru ca a trebuit, nu de-alta. Ai mei o banuiam pe sora mea de lipsa de calciu si mi-au zis si mie sa imi fac niste analize, ca poate am la randul meu ceva probleme (erau ingrijorati de faptul ca dorm prea mult) :))
Dupa cum ma si asteptam, nu a iesit mai nimic la analize. 😀
E mai bine sa fii precauta si sa te duci, cu toate ca nu e prea placuta o vizita in spital (eu cel putin incerc sa ma feresc). Pana la urma o sa rezolvi si cu problemele cu pielea sa nu te mai feresti asa tare de soare. 🙂
Imi pare rau pentru tine, scumpica, nu am stiut ca esti atat de familiarizata cu spitalele…
Of, copil bolnavicios, nu te faci tu mare si te pui pe picioare? :*
Doaa, eu am fobie de spitale. Mereu fug cand trec pe langa ele sa nu le mai vad in fatza. Nu am fost la spital internata, dar numai cu gandul ca as putea sa stau acolo pe pat, in mirosul ala de cearsafuri spalate cu detergent 1 leu bucata si cu o hoasca de doctorita care iti aduce ca mancare mazare stricata, ma infioara. Nu stiu, poate chestia asta exista doar in imaginatia mea, dar spitalele nu sunt pentru nimeni prietenoase. Iar eu-s ipohondra si pentru orice simptom , ma sperii , dar totusi merg la doctor si ma linistesc abia cand imi zice ca n-am nimic (ultima data a durat 3 saptamani sa-mi spuna cuvantul magic :)) ).
Mai rau e in cazul meu, ca ma sperii si tot nu ajung la dr! 😀 Pana sa ma convinga cineva ca e musai, o lungesc pe cat posibil… si cu cat o lungesti, cu cat iti faci tot felul de ganduri negre…
Cine nu uraste doctorii?…si uneori nu din vina lor..ca na..trebuie sa ne spuna daca avem ceva….Dar eu cred ca deseori ei ne fac sa ii uram pentru felul lor de a fi…rautaciosi..oricand gata sa iti ia banii…si totusi nu iti ofera nici macar un zambet pentru asta…E trist totusi ca ai mers atat de des la spitale…dar macar. ti-ai rezolvat pas cu pas problemele si ai avut ocazia:*
Scuze dar rad de nu mai pot de bancul ala cu scheletul:))
eu sincer nici nu mai imi amintesc cand am fost ultima data la doctor :D!
Sa te faci bineee >:d< !
Deci tot asa vrei si tu sa ajungi, in ultima ipostaza?! 😆
Multumesc >:D<
Şi eu urăsc doctorii, din păcte nu este un motiv suficient de întemeiat pentru a-i evita. Problemele se pot agrava cu cât amâni mai mult vizita la medic.
Mult succes şi ai grijă de tine >:D<
De acum o sa incerc sa dau mai multa atentie, prea de tot a fost de tura asta. Am mai patit, dar in cateva zile o rezolvam… Acum si-a facut de cap. Dar ii vin eu de hac cu creme si tot ce trebuie >:D<
Pff…lasa ca te faci tu bn..:)
pupam copil bubos :*:*:*:* sper sa iti treaca repede alergia! si sa nu iti mai apara!
Nu nu, acolo scriem de fapt „frumos” 😀 Bubitele s-au dus repede, mai grav e ce a ramas dupa.
Pupicii ii primesc pe toti :*
shit, prima data cand ajung aici, dau de medici :)) .. Urasc tot ce tine de asta …pt simplul fapt ca sunt satul de ei. Vorba ta, o veste buna nu ti-ar da si ei =))
Singurul doctor la care am fost in ultima vreme e Misu, un fost coleg de liceu. Care e doctor la Socola. E un inceput bun, totusi. Insanatosire grabnica :).
Pana si acolo ai pile, huh? :))
Merci.
Eu sunt racit, dar nu ma duc la nici un medic…
Ps: Hai ca e draguta poza asta cu doctorul 😀
Sper sa te faci bine!!!>:D<
si cel mai important e sa nu renunti la tratament si sa ai rabdare si incredere!
Iti inteleg perfect repulsia fata de medici, spitale etc. Mie mi se face rau numai cand povesteste cineva ca e bolnav, daramite sa fiu eu. Din fericire nu s-a intamplat niciodata pana acum sa fiu nevoita sa stau in spital, bolnava nu prea am fost…
Take good care of you! >:D<
Eu nu prea am incredere in medicii din Romania. Sunt doar cateva exceptii. Acum 5 ani am fost la un control de rutina la ginecolog. Era un medic in varsta (femeie). Imi face controlul. Pe urma sa lesin nu alta. Imi spune ca am nu stiu ce chisturi pe ovarul drept, si sunt aproape formati ca un cancer. In momentul ala mi s-a taiat respiratia. Cancer la aproape 18 ani?!?!?! Cica trebuia sa ma operez. Mi s-au inmuiat ochii cu lacrimi. M-au scos afara pentru ca nu puteam sa repsir. Ma panicasem foarte tare, si a ramas mama inauntru sa vorbeasca cu medicul. Fusesem cu mama pentru ca atunci eram inca minora si medicii nu te primeau fara un parinte. Acum nu mai conteaza daca vii singur sau nu la un control. Ajung acasa. Ai mei au inceput sa dicute despre asta. Tata se alarmase si spunea ca ma duce la Cluj si la Iasi la medici universitari pentru alt control. Buuuuun. Dupa vreo 4 luni trebuia sa plec la mare cu prietenii, iar eu am zis ca nu plec pana nu fac alt control. Si m-am dus la alt medic pe care toata lumea il recomandase. Pana in ziua de azi a ramas medicul meu ginecolog si merg numai la el mereu. E tot femeie. Dupa ce ii povestesc tot ce mi se intamplase in urma, imi face ea control. Si ghici ce?! Imi spune ca am cele mai curate ovare care le-a vazut vreodata de-a lungul carierei. Dupa 3 luni tot la ea am fost. Acelasi lucru mi-a spus.
Concluzia: unii medici din Romania sunt incompetenti, lipisiti de profesionalism. Daca era dupa dobitoaca de babeta care imi facuse primul control, eu ar fi trebuit sa ma operez degeaba.
Sfat: cautati medici buni, renumiti, cu prestigiu !
M-ai lasat fara cuvinte 😐
De frica, o luam razna cred ca inainte de operatie,de alt consult sau mai stiu eu ce :-s
Hai sa iti spun una si mai buna: pe mine ma diagnosticasera cu cancer la san la 16 ani, nu la 18 =)) si tot ce aveam era un nodul amarat, format din cauza unei dereglari hormonale. Cand eram mai micutza ( 10 ani), incompetentul meu de pediatru n’a fost in stare sa isi dea seama ca am amigdalele umflate si ca am astm ( nici nu m-a trimis la policlinica pana cand mama nu s’a saturat de boala mea; eram „racita” de 3-4 luni). Deci…mda…
Ah, ai facut moldamin?! Pff, iti compatimesc funduletu’.:)) Si verisoara mea a facut 5 ani si stiu cat de tare doare. Plangea de fiecare data cand i se faceau injectiile. Si acum imi amintesc cum o tineam de mana si pe urma o luam in brate sa se linisteasca.
Si eu am facut in total 50, 25 intr-o buca, 25 in alta! 🙂 tin minte ca ai mei dupa fiecare injectie ma suiau in masina si ma duceau sa vad orasul de sus ca sa ma linistesc …
Btw Loryloo si eu trebuie sa ajung la dermatolog so …wish me luck!! 😦
Eu nici nu mai stiu cat am facut… si cate metode am incercat pentru a face sa dispara durerea de dupa.
Cat despre dermato, Alinuta, don’t worry. Nu e chiar atat de rau pe cat ai crede. Asa mi-am facut eu tot felul de idei si cand colo am terminat intr-un sfert de ora, iar tratamentul da roade din prima zi! Succes oricum :*
Offtopic :d
ai o leapsa de la mine, about books. :>
mie , cand aud de doctor, imi trece totul ca prin minune …
dar nu este pentru toata lumea valabil … intr-un an, am tras de timp cand venea vorba de vizita pentru medicina muncii … cand m-au dus aia de la munca, taras, brusc, toate colegele mele au avut cate o afectiune … Cica arata traznet Dl doctor ! …
La mine e invers, de fiecare data ma duc la doctor cu impresia ca o sa-mi descopere ceva dubios, si cand colo….sunt mai sanatoasa ca niciodata. :))
Ei bine suntem in aceeasi situatie. Am facut si eu 2 ani moldamin,acum mi-e frica sa ma duc sa-mi fac analizele(asta sa fiu sigura ca-s bine)..Are careva vreun remediu? ( in afara de a-ti infrunta temerile,va rog!)
Pingback: România şi problemele ei « ●◦ Someday. Somewhere. Somehow. ◦●
Pingback: Fabricat in Romania | Inside These Lines