22 de gânduri despre „Mici minuni de zi cu zi

  1. Cand eram pitici ,eu si cu fratele meu, obisnuiam sa harnim vrabiutele cu miez de paine.Cateodata ne mai ajuta si bunicul.Doamne ce bucurie era pe noi.Ehe, vremuri….

    • Nu, nu, la cat imi dadea de grija nepotelul cand venea vorba de vrabiuta, nici nu se punea problema sa aiba vreun contact cu un individ de genul! 😀

  2. Am citit undeva ca puii de vrabiuta care sunt gasiti asa cazuti din cuib, sunt aruncati de catre vrabiuta mama care stie daca este bolnav…o selectie naturala.
    Supravietuiesc doar cei sanatosi.
    Stiu pe cineva caruia i s-a facut mila de un astfel de puiut si s-a dovedit cand a crescut mai mare ca ciocul nu i se inchidea bine si nu se putea hrani singur.
    Mamica lui, vrabiuta, a stiut.
    Omul a vrut sa-l salveze si…a gresit. 😦

Lasă un răspuns către coyotelie Anulează răspunsul