Magicianul

Cerandu-mi-se de mai multe ori pareri despre carti, am recomandat intotdeauna Magicianul lui John Fowles.

Magicianul este o carte pe care o devorezi in maxim doua zile, pentru care amani intalnirea cu prietena cea mai buna, pentru care renunti la a treia masa din zi doar ca sa castigi timp pentru alte cateva pagini pretioase, pentru care renunti pentru o seara la orice tine de internet, la care te gandesti si dupa ce ai pus capul pe perna si pe care o cauti in prima jumatate de ora dupa ce te-ai trezit. Atat de captivanta este.

Atat de naucitoare inca dupa ce am terminat-o de citit, am mai purtat-o in geanta vreo doua zile pentru ca nu ma puteam desprinde de ea. Asta acum vreo doi ani. Acum as citi-o din nou cu acelasi interes si sunt sigura ca as gasi noi intelesuri la toate cele citite.

Istorie, legenda, dragoste, suspans, mister, toate le gasiti in Magicianul. Se citeste cu pixul si carnetelul de notite alaturi.

˜˜˜

„Dragostea nu este asemănarea dintre două persoane, ci misterul dintre ele.”

„Scapasem de ceea ce uram, dar nu descoperisem ce si unde puteam iubi, asa ca pretindeam ca iubirea nu se afla nicaieri.”

„Avea ceva ce femeile astazi nu mai au. Desi dulce, nu era sentimentala, era pura, dar nu naiva. Resimtea orice ironie, orice tachinerie. Cand ea tachina, o facea cu blandete, ca o mangaiere. Ti-o descriu necolorat. Desigur, pe vremea aceea, noi tinerii cautam sufletul mai mult decat trupul. Lily era o fata draguta. Sufletul ei insa era sans pareil.”

„… nici Hitler nu si-a tradat eul. / El nu. Dar milioane de germani si-au tradat eul. Aceasta a fost tragedia. Nu ca un om a avut curajul de a fi ticalos, dar ca milioane de oameni nu au avut curajul de a fi buni.”

„Privesti si disperi. Sau disperi si privesti. In primul caz e sinucidere fizica, in cel de-al doilea e sinucidere morala.”

„Exista momente cand tacerea este un poem.”

„Maine sa iubeasca cel care n-a iubit niciodata si cel care a iubit, sa iubeasca maine.”

Anunțuri

8 gânduri despre „Magicianul

  1. Eu recunosc că am citit o carte pentru puşti de 14 ani cam asa sau mai mici „Tunele” se numeşte…am uitat de cine e scrisă, dar se găseşte la editura Corint Junior.
    Este foarte captivantă…acţiunea se petrece la suprafaţa pământului, dar şi în subteran. Un băiat care a fost născut în subteran este adoptat de o familie de la suprafaţă, iar acesta acum începe să descopere că el are o familie în subteran şi cu cât află mai multe despre familia lui cu atât gărzile care stăpânesc oraşul îl vor mort etc. E foarte captivantă. Am citit şi prima şi a 2a parte…o aştept pe a 3a.

  2. Am auzit si eu ca Fowles e bun…o prietena imi tot spunea de alta carte de’a lui, despre „Colectionarul” ..who knows? citatele ma atrag, poate o sa pun si eu manutza pe „Magicianul” 😀

    • Cu oricare din cele doua ai incepe, sigur te va convinge de maiestria autorului 🙂
      Eu am citit mai intai Colectionarul, tot la recomandarea unui prieten, iar de atunci pun mana pe tot ce prind apartinand lui Fowles 🙂

  3. Am citit cartea asta pe nerasuflate. E una din cartile cele mai frumoase si care chiar m-au marcat. Eram plin clasa a IX-a cand am patruns toate misterele de acolo si nici acum daca as citi-o n-as putea-o intelege pe deplin. E atat de complexa, dar bine construita. Sii, ultimul paragraf (ala cu cioburile si cu tipa aia)…il ador, il citesc de fiecare data cand imi deschid caietul de lecturi.

  4. Pingback: Ai blog, ai parte… de carte « Inside these lines

  5. Pingback: Revin la Fowles | Inside These Lines

Thanks for leaving a comment! They make my day :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s