In timp ce invat pentru un examen, tot deplasez dupa mine, in functie de unde ma stabilesc cu foile, pixurile si toate cele, o vaza cu bujori. Imi pare ca indulcesc materia asta urata si o fac un pic mai atragatoare in compania parfumului celor cinci manunchiuri de petale roz.
In acelasi timp, ma gandesc ca invat atat drept, cand eu as fi fericita de fapt chiar si doar intr-o florarie, de fapt intr-o gradina mare cu flori… caci in florarie, florile iti aduc doar o bucurie de scurta durata, asemenea prietenilor care isi amintesc de tine doar de ziua ta. Eu si gradina mea cu flori, in care as citi in timpul liber orice in afara de drept. They say if you have a garden and a library, you have everything you need.
Citisem un articol la un moment dat: „De ce, daca visez de mic sa vopsesc garduri, ma tem sa fac asta pentru ca lumea ma va vedea mai rau decat daca as fi doctor?”
„Meseriile nobile. Ce inseamna „meserie”? Ce inseamna „nobil”? Cine face aceasta imparteala? Si de ce este acceptata intru neimplinirea noastra? De ce, daca visez de mic sa vopsesc garduri, ma tem sa fac asta pentru ca lumea ma va vedea mai rau decat daca sunt doctor? De ce sa trag de mine intr-un sens in care poate nu voi fi niciodata talentat? As fi putut vopsi garduri intr-un mod atat de armonios pentru sufletul meu! As fi putut aduce multumire celor ce le-ar fi vazut, dar mai ales mie. As fi putut fi un om implinit doar vopsind garduri. Si chipul meu ar fi fost senin. Exista meserii reziduale. Acestea sunt de obicei, sansa cea de pe urma a celor ce n-au invatat. „Ai sa ajungi ca Z, repetentul clasei!” Evident, cineva le-ar fi putut face cu placere poate si pe astea, daca n-ar fi fost incadrate: „croitoreasa ai sa ajungi!” Ce frumoasa e croitoria! Si nu-i deloc usoara. De ce-ar fi rusinos sa faci asta? Si se trezeste careva ca a ajuns mare si n-a facut nimic din ce visa si trebuie sa faca ceva, orice, si invata croitoria! Cat sa se descurce, eventual… si nu crede-n ea, si nu creeaza, si-i un supliciu. Si-i un nefericit.”
Cu siguranta si judecator sau procuror suna mult mai maret decat gradinar, fotograf ori bucatar. Si totusi am inceput sa ma indoiesc ca primele doua meserii mi-ar face sufletul maret si fericit. N-as fi crezut.
As putea spune ca e doar efectul materii urate pe care o citesc in prezent, pentru ca, pe cuvant de trantor, nu mi-e urat tot dreptul, criminalistica imi este inca la inima, la fel si civilul, dar e mai mult decat o senzatie de moment. Si nu stiu cat de rau sau bine este.
Inside These Lines 
Se pare ca treci prin aceleasi intrebari ca si A. 🙂 Nici el nu ar fi crezut, nici el nu mai este sigur ca e ceea ce l-ar face fericit …
Eu zic, sa faceti ce va place pentru ca doar asa veti face acel lucru cu drag!
Sa stii ca m-ai facut sa ma simt un pic mai bine si nu doar ca un trantor neinteles 😆 Aveam dubii si daca sa spun sau nu, pt ca probabil la suprafata se intelege ca regret ca am facut facultatea asta, ceea ce nu e deloc adevarat. Poate ca nu-mi va folosi in privinta jobului, in sensul ca voi lucra in cu totul alt domeniu, dar cu siguranta imi va fi de folos in viata.
Doar ca am dubii in privinta continuarii pe acelasi drum. Cel putin momentan. Din multe considerente. Sper sa gasim calea care ni se potriveste, atat eu, cat si A. 🙂
Nu e nici vorba de regret ca ati facut facultatea asta pur si simplu nu mai sunteti la fel de sigur ca asta va va face fericiti. El oricum mai lucreaza la un proiect si pare sa-si indrepte mai mult acolo atentia pentru ca-i si place deci e doar o chestiune de timp pana sa gasesti ceea ce te incanta!
Sa stii ca si eu am avut acelasi complex cand am dat la facultate…mi-am dorit mereu sa fac jurnalismul, dar in Romania nu e o meserie profitabila si nici de viitor…Insa sufletul mi-a ramas tot la scris si ma manifest pe blog de fiecare data cand simt nevoia 😀
Eu unul nu râd de nimeni care își câștigă banii cinstit. Nu contează că spală wc-uri sau e broker. Cât timp nu fură banii este de apreciat. Avem nevoie de toate meseriile. Din păcate la noi, multe din meseriile care ne-ar plăcea să le avem nu prea sunt plătite și le faci mai mult de plăcere.
Hei, hei, pe mine cine ma mai apara de sisu’? 😆
Nimeni, că nu te bați cu sisu tău :))) Cu sisu te iubești :))
Pentru voi sunt disponibila oricum! :>
Si v-am spus, nu ajungem in instanta, rezolvam pe cale amiabila 😀
nu e rau deloc, din contra e cel mai important lucru de care oricine trebuie sa tina cont: anume atunci cand ii e dat sa aleaga ceva, sa se intrebe indeajuns daca ce va alege il reprezinta, ii place, caci orice fel de domeniu ar fi sa avem in vedere, decizia luata in urma unei atente si asumate deliberari interioare ne va impulsiona si motiva mereu pentru a continua ce am inceput. altfel e mai greu sa continui ceva odata inceput dar care pe parcurs te lasa gol pe dinauntru in privinta a ce inseamna respectivul lucru asupra caruia cand a venit vorba de alegere, am facut-o mai putin atenti si chiar superficiali, uneori.
asa ca, listen to your heart, nu fii prea alegatoare, adica indecisa, dar pune-ti suficiente intrebari la care doar raspunsurile care te multumesc sa le iei in seama cand vei trage linie si vei decide!
succes peste tot! 🙂