Mi-e dor de tine, dor de noi…

„- What happened? Why… Why didn’t they work out?

– What always happens. Life.”

Astazi m-am intalnit dupa (prea) multa vreme cu o (foarte) buna prietena. Genul de prietena care iti este si colega si sora, tovarasa in calatorii, partenera in bucluc, complice in nazdravanii, umarul pe care plangi, obrazul pe care il stergi de lacrimi, zambetul care te face sa zambesti si tu, suflet pereche cu al tau. Pe care ti-o inchipui domnisoara de onoare la nunta visata inca dinainte sa ti-l gasesti pe El.

Ne-am indepartat fara sa stim de ce si cum si cand… sau cel putin asa cred. Se intampla pur si simplu. Din motive banale, din lipsa de timp, licente de dat, joburi de pastrat, iubiti de intalnit, prieteni noi de cunoscut, nu stiu. Prostii. Licente se dau si cu best friends alaturi, joburi se tin si cu iesiri in oras pe inserat… in plus, e hoes over bros. Sau poate ca au  fost mici greseli si orgolii mari. Nici asta nu stiu.

Ar fi fost sute de lucruri marunte de povestit, pe care alta data le-am fi stiut imediat cum i s-au intamplat uneia dintre noi . In schimb am pus sufletele pe silentios si am lasat sa vorbeasca doar mintea… cea orgolioasa, cea pietroasa, cea care vorbeste despre fosti colegi, profesori, petreceri, despre lucruri lipsite de importanta.

Astfel te trezesti derulandu-se in fata ta o scena asemanatoare cu un pasaj din „Daniel Martin” a lui Fowles, sa stai alaturi de un om drag, in fata unui magazin de imbracaminte eleganta, sa vrei sa-i spui ca ti-a fost dor si ca ai nevoie de el, dar in loc de asta sa joci rolul criticului de haine si a celui amuzat de ce minunatii pot fi la moda in prezent. Sa nu faci altceva decat sa faci deserturile si mai pustii.

N-am spus nimic despre dor. Am spus in alte dati si n-a contat. N-am vorbit despre noi cu adevarat nici pret de cateva minute, desi am petrecut peste trei ore prin oras.

Nu am impartasit nimic despre decizia cea mai importanta din viata mea de pana acum pe care urmeaza sa o iau in scurt timp. Prea scurt timp probabil ca sa ne mai intalnim pana atunci… la modul cum au mers lucrurile pana acum.

E drept ca s-a lasat si cu o portie de ras. Un pansament prea mic pentru o rana de cateva ori mai mare.

Mi-o inchipui inca domnisoara de onoare la nunta mea si daca nu ne-am mai vedea zece ani la rand. Pentru ca e unul dintre foarte putinii oameni care mi-au stiut sufletul atat de aproape cat se poate.

M-am intors acasa cu un chip prea trist pentru o dupa-amiaza petrecuta cu o prietena buna, care astazi (a parut ca) m-a privit doar ca pe o fosta colega de liceu.

Dar ma inviorez treptat… cu aroma dulcetei de visine de pe aragaz, cu El care imi insenineaza ochii numai spunandu-mi la telefon “copil…nu mai fi botoshel…”, cu aprecierile lui tata care e incantat de cina pregatita de mine… cu lucruri mici, de suflet… un suflet pe care unii nu vor sa-l mai stie.

8 thoughts on “Mi-e dor de tine, dor de noi…

  1. Pingback: Exercitiu de design « Silence's Blog

  2. Da, din pacate se intampla aceste indepartari de prieteni😦. Bine ca in cazul vostru nu s-a sfarsit cu cearta si cu „nu mai vorbesc in viata mea cu tine”. Dar probabil va intrebati, din cate am citit eu, care sunt motivele pentru care nu ati mai vorbit. Si vorba ta, licenta si facultate nu sunt cauze elocvente…cat despre iubiti, da, se spune ca de fiecare data cand o fata isi face un nou iubit, pierde 2 prietene pt ca le neglijeaza. All in all, trebuie sa avem mare grija de persoanele foarte apropiate. Dar atunci cand ceva se destrama, trebuie sa mergem inainte si sa nu privim inapoi cu resentimente.

  3. Been there, done that…
    Eu nu înţeleg oamenii care îşi neglijează prietenii doar fiindcă intră într-o relaţie. Ok, poate nu te vezi cu ei la fel de des, dar există telefon😛 Am avut prietene bune care practic au uitat de mine când s-au dus la facultăţi în alte oraşe sau au cunoscut câte un tip care le-a monopolizat viaţa. Dar există şi oameni care m-au păstrat aproape în ciuda distanţei sau a relaţiilor avute. Sunt extrem de puţini, dar valoroşi…

  4. Trist subiect, cred ca toate am trecut prin asta, cel putin o data. Din pacate. On a brighter note though, scrii foarte misto, superba postare. Well done, you🙂

  5. Inca esti prietena mea cea mai buna,desi nu mai vorbim atat de des ca inainte…nimeni nu o sa iti ia locul.Inca te vad domnisoara mea de onoare sau poate nasa…depinde si de tine aspectul asta.:-)…acum cu distanta,am realizat ca am fost 2 fete prostutze care au asteptat un sut in fund ptr a se trezi la realitate…dar chiar si cu miile de kilometri dintre noi tot va fi „hoes over bros”:-*…watcha say????(p.s.Glumitza din final,care mi-aduc aminte ca te dispera:-))),am fct doar ptr a impiedica ochii sa mi se umezeasca mai tare decat sunt deja…)Love u,sis!!!:-*:-*:-*

    • Nu ma asteptam sa citesti asta🙂 Dar imi pare bine, asa s-au spus mai multe decat am spus fata in fata. Sper de acum sa se schimbe lucrurile numai in bine.
      Glumita aceea ma amuza acum, mi-e dor de toate astea🙂
      Love u too! Can’t wait to hug you >:D< si sa iti spun trantor😆 :*

      • Tot timpul ti-am citit blogul,dintr-un colt de umbra…ma simt prost ca nu am fost langa tine cand ai avut nevoie sa te ascult si ptr ca nu am mai indraznit nici eu sa te intreb,traind cu impresia ca altcineva te consoleaza mai bine de cat o faceam eu…

Thanks for leaving a comment! They make my day :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s