Cianura pentru un suras

In timpul sesiunii, cu doar o zi inaintea unui examen, am luat la rasfoit din biblioteca o carte la intamplare. Am citit cateva randuri, am citit cateva pagini, devenea tot mai interesanta. Desi un examen greu batea la usa, iar invatatul nu era doar o optiune, ci o necesitate, nu am putut sa o las din mana pana nu am terminat-o in cateva ore.

Era „Cianura pentru un suras” de Rodica Ojog Brasoveanu.

Recunosc cinstit ca numele autoarei nu imi spunea mare lucru, prin urmare cartea o ocolisem adeseori fara sa stiu ce povesti ascunde. Daca as fi stiut ca autoarea este considerata marea doamna a policer-ului romanesc, probabil as fi cunoscut-o pe Melania Lupu, personajul principal al cartii, cu multa vreme in urma.

Ieri am reluat cartea si am citit si partea a II-a, „Buna seara, Melania!”, care este cel putin la fel de captivanta precum cea dintai mentionata.

Rodica O. Brasoveanu ne prezinta o batranica simpatica, Melania, pasionata de dulciuri si  de motanul sau Mirciulica. Aceasta locuieste in resedinta unui fost colonel, impreuna cu sotii Panaitescu, Valeria Scurtu, Grigore Popa, Doru Matei si Marin Valcu. O data cu spargerea unei conducte din locuinta, unul dintre personaje descopera ascunse  doua tablouri celebre, semnate de Goya si Rembrandt.

Vazand in aceasta intamplare o sansa de a se imbogati, colocatarii decid sa pastreze in continuare secretul descoperirii celor doua panze, spre a le vinde ulterior unui colectionar, prieten al Melaniei. Lucrurile iau insa o intorsatura ciudata in momentul in care unul dintre cei sapte moare in conditii suspecte, iar ceilalti se hotarasc sa insceneze o sinucidere pentru a evita o ancheta a politiei ce le-ar fi dat planurile peste cap. Situatia lor se complica tot mai mult pe masura ce numarul cadavrelor din locuinta creste, politia este din ce in ce mai suspicioasa, iar momentul intalnirii cu cel ce avea sa cumpere tablourile este tot mai aproape.

Din acest moment, fiecare pagina este insotita de suspans, iar evenimentele neasteptate surprind cititorul dupa fiecare colt de foaie intors.

Descrierile sunt scurte si la obiect, personajele sunt bine conturate, firul actiunii te tine cu sufletul la gura… astfel ca in compania Melaniei Lupu nu poti petrece decat o seara ad-mi-ra-bi-la, cum ar zice chiar ea.

Pentru cei pasionati de romane politiste (dar nu numai), cartea nu doar ca merita… ci trebuie citita! 🙂

12 gânduri despre „Cianura pentru un suras

  1. Și eu am citit-o cu aceeași nerăbdare și plăcere. 🙂 Singura diferență e că n-am ocolit-o, căci am mai citit cărți de Rodica Ojog și pot să spun că e Agatha Christie a României …

  2. aminteste-mi te rog… numele celor doi comisari de politie… sau ma rog… ce grad au ei… ca au niste nume foarte sugestive…
    am citi demult carti cu mirciulica… cel mai bun sfatuitor… al doamnei melania…

  3. si mai era o carte tot cu Melania… trebuie sa-mi amintesc… ceva cu 1000 pisici negre… ceva genul asta… stai ca dau Google… geniale cartile, le-am citit de prea multe ori Cianura pentru un suras si Buna seara, Melania!… Cealalta am avut-o imprumutata… o aflu eu minteni si va spun…

  4. Nici macar sa nu ma ascultati pentru ca eu sunt o ignoranta… Ciclul Melania Lupu cuprinde 7 carti nu 3… si aia cu pisicile se numeste 320 pisici negre… 🙂 Avaaai…. Am un Google intelept.

    • Oh, bine ca m-ai informat. Am crezut ca ultima e cea cu pisicile… pe care sper sa pun mana cat de curand, ca sa imi continui aventura cu Melania si Mirciulica ! 🙂

    • Intr-adevar, si pe mine m-a amuzat de cand am citit prima data… si mai are multe pasaje amuzante. Imi amintesc de un dialog dintre complicii Melaniei:

      – Ce idei caraghioase ai! Esti cam ticnic,nu?
      – Cred ca da, mi se trage din familie.
      – Imi pare rau… La mine, doar tata a stat la balamuc. Eu am avut noroc, seman cu mama.
      – O femeie de nadejde, presupun.
      – Oho! In fiecare dimineata se urca intr-un salcam si dadea din maini.
      – Se credea avion?
      – Acum imi dau seama ca esti ticnit de-a binelea. Facea miscare in aer liber. Asa-i recomandase doctorul.
      – Inteleg…
      – Cand veneam de la liceu, o ajutam sa coboare.
      – De ce? Nu incapeati amandoi?
      – Ei asta-i! Doar trebuia sa stam la masa.

  5. Pingback: O carte pe zi: 320 de pisici negri – Rodica Ojog Brasoveanu « Inside These Lines

  6. Pingback: O carte pe zi: 320 de pisici negre – Rodica Ojog Brasoveanu « Inside These Lines

Thanks for leaving a comment! They make my day :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s