Agonie si extaz

„Fiecare se naste pe lume cu o chemare.”

Chiar daca uneori aceasta chemare iti aduce si furtuni, este aceeasi care iti si lumineaza inapoi sufletul cu un curcubeu. Asa cum a fost arta pentru Michelangelo.

“Arta este pentru mine o tortura, dureroasa atunci cand merge prost, un extaz atunci cand merge bine, dar care ma acapareaza intotdeauna. Dupa ce am terminat o zi de munca sunt ca o coaja. Tot ce aveam in mine este dat marmurii sau frescei. De aceea nu mai am nimic de dat in alta parte.”

Citind „Agonie si extaz”, nu doar faci cunostinta cu aspecte dintre cele mai intime din viata lui Michelangelo, dar simti ca traiesti o data cu el bucuria de a fi apreciat pentru munca depusa, extazul atunci cand se contureaza idei noi, umilinta, singuratatea, durerea, extenuarea.

Artistul este infatisat inca din copilarie, de la 13 ani, cand este nevoit sa isi infrunte tatal in nenumarate randuri pentru a-si putea urma pasiunea.

„- Ce fel de vise sunt acestea?

– Singurele pe care le am.”

” – Nu te-am crescut ca sa ai ambitii, e destul sa faci bani.”

Pe rand apoi, vei afla cum geniul sau a fost oglindit in sculptura, pictura, desen, arhitectura si poezie. Cum inima sa a cunoscut iubirea adolescentina alaturi de Contessina de Medici, iar mai tarziu marchiza Vittoria Colonna.

„Niciunul dintre ei nu se misca mai aproape, buzele lor zvelte si tinere nu se atinsera. Totusi simteau ca erau prinsi intr-o imbratisare iubitoare.”

Dar cum mai presus de toate, Michelangelo a trait pentru pasiunea sa, pentru marmura. Pentru a atinge perfectiunea ori de cate ori mainile sale ar fi lucrat piatra serena.

„Era ciudat cat de goala ii era inima atunci cand palmele erau goale.”

„Agonie si extaz” nu este o carte doar pentru cei interesati de arta. Este o carte pentru sufletul oricaruia dintre noi, fiindca acei care o vor citi rand cu rand, vor intelege ca nu este doar o biografie a unui geniu, ci este o lectie pentru fiecare cititor, de a-ti urma pasiunile, de a nu te multumi doar cu ceea ce primesti, de a avea rabdare, de a avea incredere in Dumnezeu si calea aleasa de acesta, de a lupta pentru ceea ce iti umple viata de bucurie.

„Viata a fost buna cu mine. Dumnezeu nu m-a creat ca sa ma abandoneze. Am iubit marmura, da, dar si pictura. Am iubit arhitectura si poezia. Mi-am iubit familia si prietenii. L-am iubit pe Dumnezeu, formele pamantului si ale paradisului, dar si oamenii. Am iubit viata din plin si acum iubesc moartea ca o terminatie naturala a  acesteia.”

Ps: Cu siguranta dupa lectura acestei carti, cea mai mare parte a cititorilor isi va dori sa viziteze Florenta. Atat de frumos, emotionant, dar si autentic, a scris Irving Stone.

Anunțuri

Un gând despre „Agonie si extaz

  1. Pingback: Foame, nu gluma … « Silence's Blog

Thanks for leaving a comment! They make my day :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s