Inceput de toamna

Din nou septembrie, luna sufletului meu. De data asta prima zi de toamna a inceput in gara. Spre un tren pe care l-am prins la limita. Spre Bucuresti.  Numai Dumnezeu (si Ty) stie de cate ori am vrut sa plec cu trenul asta… si acum ajung in ultimul minut!😀

Am plecat la un examen pe care l-am crezut prea mult timp pierdut de la inceput. Si cand crezi prea mult timp un lucru, ajunge sa se si intample in cele din urma.

M-am trezit duminica dimineata intr-o banca avand scris in fata „Consiliul Superior al Magistraturii. Admitere Scoala Nationala de Grefieri. Nr. 79” si m-am gandit „Oh Doamne, trebuia sa invat dumnezeieste pentru asta”. Mai ales vazandu-i si pe tinerii aspiranti la putinele posturi, toti emotionati, unii citind din coduri pana in ultimul moment, altii cu privirea pierduta recapituland cazuri de incompatibilitate si alte cele. Spun tineri… si totusi mare mi-a fost mirarea sa vad printre candidati si unii domni care ar fi putut cu usurinta sa treaca drept tatal vreunui inscris… sau chiar bunic. Nu mai spun de un altul, puteai pune pariu ca se crede de-al lui Corleone. Ma rog, fiecare cu visele lui, ce pot sa zic?

Mda, Loryloo nr. 79. Hei, trebuia sa imi dati nr 13, sa am macar pe ce da vina! Sau as putea sa ma leg de primele doua cifre din numarul total de candidati: 1333. Ce v-ati mai gasit toti sa vreti sa fiti grefieri in acelasi timp cu mine.

Asteptand subiectele, citesc pe sticla de apa „echilibru intre minte si suflet”. Pff, nu stiu despre suflet, dar mintea sigur nu-i aici. Mi-era gandul la ce urmeaza dupa, cum imi caut eu job si ce-as spune la interviu daca ma inscriu la master, cum va povestesc voua pe blog aventura de „posibil-grefier-da’-nu prea” si cum ajung acasa, cu trenul sau cu maxi. Si ca nu merit locul in banca aceea. Nu m-am pregatit suficient. Nu pentru ca nu am putut. Doar ca la un moment dat nu am mai crezut in sansa mea. Si am lasat-o prea moale, dezamagind pe cei care au crezut in mine mai mult decat am facut-o eu.

Trecand peste toate, plimbarea mi-a inveselit o parte din toamna. Am pasit in sfarsit pe aleile Herastraului, am vorbit cu un prieten drag… si totodata am avut si surpriza sa aflu ca imi citeste blogul, asa ca hugs for you old friend. Au ramas insa persoane de vazut, locuri de vizitat, de fotografiat, amintiri de facut. Dar le-am lasat si pe alta data, imi doresc sa revin, caci despre Bucuresti… dati-mi un bilet doar dus, este tot ce am de spus🙂

4 thoughts on “Inceput de toamna

  1. Ti-as da eu biletul si tot ce ai nevoie pentru a te sti aici.🙂 Repet, nu ai dezamagit pe nimeni, stai linistita si mai pregateste-te, acum stii cum e!

    • Of, sper sa ma stiu acolo intr-o zi…sau in alt loc in care sa fiu fericita si multumita. Aici nu mai sunt, nu pe cat ar trebui.
      Voi mai incerca, fara indoiala🙂

      :*

  2. Chiar daca ai prins trenul acela, considera ca l-ai pierdut, dar doar pe acela, urmeaza sa vina si alte trenuri, pe care, daca te ambitionezi, nu le mai poti pierde.
    Astept sa ne povestesti intr-o zi desprea calatoria cu trenul care te va duce exact in gara dorita.
    Multa bafta!

    • Multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru incurajari.
      Astept cu nerabdare trenul potrivit… si sunt sigura ca ma va gasi mai pregatita data viitoare!

Thanks for leaving a comment! They make my day :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s