O carte pe zi: Despre ploaie – Martin Page

Acum vreo doi ani citeam pe vechiul blog al lui Chocolate Follie despre o carte ce o cucerise. Am zis ca e musai sa o citesc si eu, dar nu am gasit-o pe atunci, mai tarziu am uitat si uite asa se face ca am dat peste ea abia ieri… tocmai intr-o zi cand ploua pe rupte dis-de-dimineata 🙂

Daca iubiti ploaia, o sa iubiti si cartea asta. Daca nu iubiti ploaia si cititi cartea asta, o sa o iubiti dupa… Si ploaia, si cartea.

  • Desigur, ploaia este o artista, asa ca dispare uneori sa-si caute inspiratia, dupa care se intoarce sa lucreze cu indarjire.
  • Muzica a fost inventata pentru a compensa absenta ploii.
  • Ploaia poarta in sine genele copilariei. Cand eram mici, ne stropeam cu furtunul, topaiam in balti si ne bateam in apa. Desigur, intrucat se pare ca suntem oameni mari, o facem pe suparatii atunci cand, din falsa stangacie, calcam intr-o baltoaca. Adevarul e ca ne incanta improscaturile. Nu-i nimic daca ne murdarim pe pantaloni si sosete. Copilaria cade din ceruri.
  • Cand ploua, oamenii citesc, merg la cinema si se indragostesc, artistii lucreaza, soldatii raman in corturi. Dar ce fac barbatii si femeile cand nu ploua? Fac plaja, pierd vremea in fata vitrinelor magazinelor de imbracaminte, organizeaza garden parties si masacre.
  • Uterul norilor se contracta. Pantecele cerului se intredeschide. Din el se scurge lichidul amniotic si ne acopera. Cu fiecare ploaie, se rupe din nou apa. Sa o sarbatorim ca vestea unei nasteri. Avem libertatea de a alege ce a putut sa se nasca: o prietenie, o poveste de dragoste, o idee, poate o parte din nou insine.
  •  Spunem: ploaia cade. Si nimeni nu vede nenorocirea din spatele acestei banale constatari. Este accident sau sinucidere? Nu vom sti niciodata. In orice caz, ploaia nu se va mai inalta. A alunecat in prapastie de la mare inaltime, nu mai poate fi salvata. Tot ce putem face e sa fim acolo ca sa cada pe noi, pe pielea noastra moale, mai bine decat pe pamant. Intind mainile, ridic privirea si o primesc. Imi moare in brate, pe piept si pe fata. Ii strang in brate cadavrul si o sarut pentru ultima oara.

Anunțuri

Un gând despre „O carte pe zi: Despre ploaie – Martin Page

  1. Iubesc ploaia. Îi înțeleg lacrimile, durerea cu care cade pe ochii oamenilor, muzica pe care o respiră. O văd cum se uită în oglinda lacului de lacrimi, cum suspină și plânge. Ploaia e o emoție, un gând, o durere încă simțită, o tăcere de cuvinte. Sunt clipe când în sufletul nostru plouă, sunt ploi reci de toamnă, însă ploi care ne învață să atingem curcubeul de mâine. Orice lacrimă de ploaie ne pictează în suflet un colț de curcubeu. În seara asta plouă. Mâine o să îmi caut colțul de curcubeu. O să îl găsesc.

Thanks for leaving a comment! They make my day :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s