Memoriile unei gheise

Traiesc de cateva zile in lumea gheiselor. Intr-o lume plina de farmec si mistere, in care frumusetea si arta sunt puse pe cele mai inalte piedestale.

Am citit „Memoriile unei gheise” cu aceeasi placere cu care iti lasi fata scaldata de soare, intr-o luna de mai, intr-o gradina cu ciresi infloriti. Imbatat de razele calde, de mireasma florilor gingase, nici gand sa iti mai dai seama cand trece timpul. Asa am citit „Memoriile unei gheise”. O carte incantatoare despre micuta Chiyo, care, la doar 9 ani, ramane orfana, dupa ce este vanduta unei case de gheise. Despartita de sora sa mai mare, fara nici un parinte, Chiyo se trezeste intr-o casa rece, fara nici un sprijin, pusa la munci grele si urata din rasputeri de gheisa okiyei… Hatsumomo.

Ochii sai frumosi o vor salva insa din aceste necazuri si curand va deveni protejata unei alte gheise impunatoare, Mameha, care o va initia si pe Chiyo in tainele artei gheiselor. Astfel micuta fata dintr-un sat de pescari va deveni o opera de arta in miscare… Chiyo va deveni Sayuri. Destinul insa nu va inceta sa ii aduca noi provocari iar si iar… caci devenind gheisa, Sayuri trebuie sa isi nege adesea sentimentele, sa tradeze prietenii, sa renunte la lucruri de pret pentru a urma anumite ritualuri. Va avea de infruntat atat razboaie sufletesti, cat si razboiul mondial ce va lovi Japonia. Dar, printre toate acestea, va descoperi ca o forta asemenea apei ii stapaneste sufletul, iar apa… asa cum ii spunea adesea mama sa in copilarie, apa razbate prin stanca, distruge fierul, potoleste focul, stapaneste pamantul.

Am terminat cartea intr-o seara tarziu, dupa miezul noptii, desi pe ochi mi se asternuse o panza de paianjen de cateva ore bune. A doua zi am urmarit filmul. Desi nu la fel de impresionant precum cartea, a fost totusi o continuare placuta a povestii orientale. Mi-a facut placere sa vad cum toate cuvintele frumoase, asezate cu atata iscusinta de Arthur Golden, au prins contur si culoare intr-o proiectie de zile mari. Filmul a facut furori la vremea lui, a cucerit chiar si numeroase premii: 3 oscaruri, 3 premii BAFTA, un glob de aur. Totusi nu imi pare rau ca l-am vazut abia acum. Ma bucur ca am avut prilejul de a citi cartea mai intai, intr-un moment in care am putut-o aprecia cu adevarat. Cu siguranta mi-a schimbat complet viziunea asupra culturii japoneze…

Pe langa maiestria scriitorului si regizorilor, trebuie sa remarc si un soundtrack absolut deosebit! Un soundtrack pe care l-am auzit chiar in timpul Campionatului Mondial de Patinaj Artistic din acest an, intr-un program pus pe gheata de catre Maia si Alex Shibutani, patinatori reprezentand Statele Unite, dar cu origini japoneze. O evolutie superba din partea celor doi, care mi-a inmuiat pana si mie inima, eu nefiind o mare fana a lor in general 😀

Memoriile unei gheise… O poveste ce a luat viata intr-un manuscris, a continuat in milioare de librarii, pe milioane de ecrane, in patinoare… si in inimile a milioane de persoane. Si cu siguranta nu se va sfarsi aici 🙂

Anunțuri

7 gânduri despre „Memoriile unei gheise

  1. Pingback: Carti fara sfarsit | Inside These Lines

  2. Pingback: Filme vazute in 2013 – partea 1 | Inside These Lines

Thanks for leaving a comment! They make my day :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s