Sub cerul parizian

Cateva zile inainte de Craciun. Complet nepregatita de sarbatori din toate punctele de vedere: sufleteste, curatatoreste (casa), cadoriseste si altele specifice perioadei.

Eram gura-casca dupa cadouri prin magazine cand m-a sunat o prietena sa imi spuna ca e posibil sa plecam de sarbatori in Paris… Astre aliniate, ploaie de stele, karma binevoitoare, zenul de pe lume, inima zburdalnica… decizie: prima noapte de Craciun se pleaca in Franta! Am rezervat o camera pentru o noapte la un hotel si ne-am vazut in continuare de planurile celelalte de sarbatori: fuga-n stanga, fuga-n dreapta, impodobiri, cadouri, cine si pranzuri in familie… Nici sa-mi vina a crede ca totusi chiar se pleaca in Franta! :))

Iata ajunul, iata Craciunul, hopa prima seara de Craciun: nici un bagaj, nici o schita de plimbare (cu adrese, planuri, programe). Doar un ghid al Frantei si emotii!

Dupa un drum de vreo 10 ore cu masina, iata-ne ajunsi in centrul Parisului, inaintea rasaritului, opt Doamne si toti opt cu cearcane si infrigurati, uitandu-ne ba dupa parcare, ba dupa o cafenea… cand la orizont se vedea discret un varf de Turn maret. Si in sfarsit realizarea…Da, chiar s-a plecat in Franta!

Paris 26 12 2014 (64)Povestea mea de iubire cu Franta a inceput cu multi ani in urma. De prin scoala generala, cand cel mai drag profesor era cel de limba franceza, totodata si dirigintele meu. Povestile lui despre Franta ma tineau ochi si urechi toata ora, si visand cu ochii deschisi toata recreatia. In liceu, aceeasi poveste, profesoara care mi-a ramas cel mai mult in suflet a fost profa de franceza. O doamna exceptionala, de care imi voi aminti intotdeauna numai cu zambetul pe buze. Ultima profesoara de franceza, cea din facultate, avea sa intre si ea pe lista mea de oameni faini. Rand pe rand, m-au invatat toti cate putin din tainele uneia dintre cele mai frumoase limbi de pe pamant, mi-au aratat o Franta admirabila si m-au facut sa o visez in nenumarate randuri, sperand sa ajung candva sa vad inima Parisului. Si am ajuns…In a doua zi de Craciun, la primele raze discrete de soare, noi eram sub Turnul Eiffel, minunandu-ne, pozandu-ne, absorbind tot ce se poate pentru ca amintirile astea vor dura o viata.

Am urcat pana in varful Turnului, dupa ce am stat la o coada destul de lunguta si dupa ce baietii o cam dadeau de gard ca n-ar prea vrea pana la 200 si ceva de metri inaltime. Panorama vazuta ulterior i-a convins insa ca au facut bine sa isi asculte inca o data iubitele :)) Va sfatuiesc acelasi lucru: nu ratati privelistea de la ultimul etaj al Turnului… si nici statuile din ceara a lui Gustave Eiffel, fiica sa si Thomas Edison.

Am continuat ziua mergand sa facem check-in-ul la hotelul rezervat, un hotel in zona Montmartre. Deloc la fel de aratos precum in pozele de pe internet, hotelul s-a dovedit a fi o dezamagire. Desigur, l-am vrut si mai ieftin, dar totusi… eram in Paris. Cum insa nu aveam de gand sa stam prea mult prin hotel, ne-am pus de acord ca pana la urma important e ca avem unde dormi si face o baie, si am luat-o din nou la pas pe stradutele pariziene… Am facut chiar si o plimbare gratis cu autobuzul, spre Arcul de Triumf, de unde am putut apoi sa ne bucuram de splendidul si luminatul Champs-Elyssee❤ In cifre, ar fi de mentionat cam 2,2 km de bulevard de poveste, 400 de copaci decorati de sarbatoare, vreo 800.000 leduri si tot cam pe atatea si zambetele mele din seara aceea. Nespus de multe casute pe margine cu produse tipic frantuzesti, cu decoratiuni de Craciun si cate si mai cate, sa nu iti mai iei ochii de la ele. Plimbarea s-a finalizat la Marea Roata a Parisului, cu un inceput de ploaie, o fuga spre autobuzul luat din nou gratis😀 si inapoi la hotel.

Singurul lucru cu adevarat bun la hotelul ales a fost ca era destul de aproape de Bazilica Sacre-Coeur care a si fost prima destinatie in urmatoarea zi. Pe buna dreptate denumita si Castelul alb din cer, absolut superba atat in exterior, cat si in interior, mai ales ca am avut mare noroc si am prins chiar si o mica parte de slujba. Cand i-am trecut pragul, cateva maicute cantau duios inimii sfinte a lui Iisus. Si de nu ar fi fost un vant amenintator de aspru, as fi zabovit ceasuri intregi sa admir privelistea de pe colina Montmartre.

Dupa ce am vazut si Moulin Rouge (stranie urmare dupa ce tocmai intrasem intr-o Biserica, ar zice unii😀 ) , am rezervat o parte din zi inca unei vizite la Turn, tinand cont de cat de obositi eram cu o zi in urma cand l-am vazut dimineata. Din pacate insa, asta a insemnat mai putin timp pentru Muzeul Luvru si Catedrala Notre-Dame, pe care le-am vazut din fuga si pe care mi-as fi dorit sa le descopar in cat mai multe detalii😦

Nu e loc de regrete totusi caci socotelile mele cu Franta cu siguranta nu s-au incheiat. O noua vizita Parisului, mai lunga, poate varateca, si o plimbare prin Provence sunt in continuare pe lista de experiente de neratat.


One thought on “Sub cerul parizian

Thanks for leaving a comment! They make my day :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s