Randuri din jurnal

„Am invatat un lucru care pentru un copil este evident. Ca viata este o simpla insiruire de vieti, fiecare traind numai cate o zi. Ca fiecare zi trebuie traita incercand sa gasesti frumusetea dintr-o floare sau dintr-o poezie, sa vorbesti cu animalele. Ca nu exista o zi mai frumoasa decat aceea petrecuta visand si privind apusuri de soare, simtand briza racoroasa. Dar, mai ales, am invatat ca viata inseamna sa stai pe o bancuta, cu o mana pe genunchi si, cateodata, in zilele bune, inseamna sa te indragostesti.”

Nicholas Sparks, The Notebook

Sursa Foto

Cadoul perfect

„The human heart has hidden treasures, in secret kept, in silence sealed. The thought, the hopes, the dreams, the pleasures, whose charms were broken if revealed.”

(Charlotte Bronte)

Intr-un film dragut pe care l-am vazut intr-o perioada in care il adoram pe Ryan Reynolds, o tanara avea o intreaga colectie, foarte interesanta, de carti… colectie cuprinzand de fapt aceeasi carte in tot felul  de variante, editii, edituri (de ce, vedeti in film :D). „Jane Eyre” se numea cartea, „Definitely, maybe” se numeste filmul de care va spun.

Asemenea lui April, tanara din film, si eu am o pasiune veche pentru surorile Bronte. Preferata mea a fost insa dintotdeauna Emily si desigur si a sa opera „La rascruce de vanturi” – cartea mea preferata din toate timpurile. O aveam deja in biblioteca in doua variante. Dintre care una foarte veche, de prin anii ’60, dar cu care eu m-am intalnit prin clasa a 8-a, cand mi-a daruit-o tata, iar eu nu am lasat-o din mana o zi intreaga, pana am terminat-o de citit. Intre timp, am mai citit-o de cateva ori, pentru ca mai apoi sa mai am inca o varianta a sa, intr-o editie mai noua.

Astazi am adaugat-o si pe a treia, dupa ce am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri posibile. De la Ty, colectia  „Surorile Bronte”, intr-o varianta teribil de draguta, ce m-a cucerit pe loc. Le voi citi pe toate cu cea mai mare placere, mai ales stiind ca mi-au fost daruite cu dragoste… si ca au fost scrise cu atata pasiune de minunatele surori.

Cadoul perfect pentru un cititor inrait si un fan Bronte 🙂 Multumesc din inima, Ty!

Ploua

Din gânduri, încet
se împrăştie ceaţa.
O floare îndrăgostită
e sufletul tău.
Bliţul fulgerului
îţi luminează faţa.
Eşti fericit –
te-a fotografiat Dumnezeu…

Vasile Romanciuc

Despre curajul de a face o schimbare

„E important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea.

Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!.. „

Paulo Coelho

O carte pe zi: 11 minute – Paulo Coelho

Fara a fi o mare fana a scriitorului brazilian, am inceput din intamplare in urma cu doua seri sa citesc una dintre ultimele sale opere, respectiv „11 minute”. Candva, in urma cu cativa ani, mi-a fost recomandata de un prieten bun. Cu toate astea, nu regret sa o fi citit abia recent, caci cu siguranta am putut percepe unele lucruri prezentate mai bine decat as fi facut-o in trecut.

Titlul cartii, 11 minute, reprezinta, in opinia eroinei, durata medie a unei partide de „artificii pe tavan”, asadar s-ar putea deduce cu lejeritate ca randurile vor vorbi cel mai adesea despre acest subiect. Totusi cartea nu se bazeaza doar pe sex, ci pe cautarea dragostei, pe cautarea luminii noastre personale, pe autocunoastere.

Continuă lectura

O carte pe zi: 320 de pisici negre – Rodica Ojog Brasoveanu

O noua seara ad-mi-ra-bi-la in compania Melaniei Lupu, la cea de-a treia intalnire cu Rodica Ojog Brasoveanu. Am revenit la cartile sale politiste, mai exact la seria Melania, dupa ce in vara am citit „Cianura pentru un suras” si „Buna seara, Melania”. Incantarea lasata v-am povestit-o inca de pe atunci.

Cea de-a treia carte din ciclul de cele sapte nu este cu nimic mai prejos, ba chiar este si mai captivanta as spune. Aceeasi batranica simpatica din precedentele carti se gaseste acum in inchisoare… dar numai pentru scurt timp, caci evadarea sa se planuieste la doar cateva ore dupa arestare. Nu pentru a se reintoarce la Mirciulica insa si la a-i spune povesti, ci pentru descoperirea Fecioarei din Insula Grotelor, statuia de aur, in marime naturala, a Madonei. In plus, trebuie sa gaseasca o modalitate de a inlatura orice proba care o incrimineaza, pentru a nu se reintoarce in inchisoare.

Alaturi de escroci internationali, Melania va avea de purtat un duel cu acelasi comisar Cristescu, care se declara inca o data depasit de mestesugurile carismaticei batrane.

Un duel care nu poate decat sa va incante, asa ca va spun – fara indoiala este intotdeauna rost de citit si de zambit cand vine vorba de Melania 🙂 . Vi-o recomand din nou, cu aceeasi incredere.

O carte pe zi: Obolul visului – Marguerite Yourcenar

De fiecare data cand incep o carte scrisa de Marguerite Yourcenar, incep cu mari sperante ca va fi o lectura de neuitat. Caci asa m-a obisnuit scriitoarea franceza inca de la prima ei opera citita, Alexis sau tratat despre lupta zadarnica, o carte pe care am citit pe nerasuflate… si nu numai o data. In plus, ma cucerise deja inca de cand citisem un rand de-al sau, scris in tinerete, gasit intr-o descriere de la inceputul cartii: „Nu cred asa cum cred ei. Nu traiesc asa cum traiesc ei. Nu iubesc asa cum iubesc ei. Voi muri asa cum mor ei.”

Cu fiecare lucrare, Yourcenar isi dovedeste calitatile de una dintre cele mai mari scriitoare ale intregii lumi, calitati recunoscute prin numeroase premii si numeroase distinctii. Un stil aparte de a scrie a carui calitate ai cunoaste-o din primele pagini ale operelor sale.

Nu am simtit insa aceeasi maretie si in Obolul visului. Regret ca trebuie sa spun. M-am asteptat la mai mult. Povestile personajelor se intrepatrund in permanenta si asta face ca actiunea sa fie destul de greu de urmarit. Dar nu ar fi asta problema. Stilul insa in totalitate parca totusi nu este cel mai reusit. Ori am fost eu prea obosita cand am citit-o, ora prea tarzie si ar mai trebui sa ii acord o sansa. In orice caz, Marguerite imi ramane la suflet si voi continua cu „Piatra filosofala”, carte pentru care a primit premiul „Femina”.

„Iubirea nu poate fi cumparata: femeile care se vand nu fac in fond decat sa se inchirieze; se poate insa cumpara visul; aceasta marfa impalpabila se vinde sub numeroase infatisari.”

„Nici macar fericirea, daca fericirea ar fi fost cu putinta, n-ar fi schimbat cu nimic micimea destinului sau: aceasta micime izvora din sufletul lui.”

„Vorbele n-au putere contra surzeniei sufletului.”