Fericirea mea

Eu, peste ani, ma vad fericita intr-o casa simpla, cu o gradina mare, cu rasete de copii (doi eventual, daca se poate fata si baiat) si cu multe animale. Catei, un papagal, un cal, iepurasi, o caprita si pisici.

O casa cu miros de poale in brau cu smantana, duminica, si cu ferestre colorate, in fiecare zi, de atatea flori. Cu gradina plina de pomi fructiferi, numai buni de catarat copiii in ei, cum faceam si eu cand eram pici. Cu ciresi infloriti si musai un balansoar. Cu o biblioteca uriasa, pentru toate dupa-amiezele lenese, petrecute in foaier, in zumzet de albine si miresme de lalele.

O casa cu lucruri nepretuite. Facute de mine, de el, de noi. Cu felicitari inramate, in care au scris copiii pentru prima oara, stangaci, „te iubesc mami!”. Cu veze decorate de mainile mele, cu perne cusute de mine. O casa cu lucruri de suflet, trezind fiecare cate o amintire si declansand un suras.

El… s-ar vedea fericit castigand la loto. Isi tot incearca norocul o data la cateva saptamani. Dar are un suflet mare cat zidul chinezesc, iubeste animalele, ingrijeste florile pe care le-am cumparat impreuna, adora hainele micute de copii si dulciurile facute de mine in bucatarie.

Suntem pe drumul cel bun 🙂

Maiestria mainilor

Ieri a luat sfarsit proiectul „Felicitari tridimensionale handmade”. Un curs la care m-am inscris acum sase luni, din curiozitate si dragoste pentru handmade.

A inceput ca o provocare si a ajuns un prilej de a cunoaste oameni minunati, cu suflet cald, cu pasiuni comune si cu povesti frumoase de spus. Nu am avut de invatat doar de la doamna coordonator, ci de la fiecare doamna si domnisoara participanta in parte.

Imi va fi dor de atelierele din biblioteca. Pe diploma oferita la final si pe felicitarea atasata de punguta plina de cadouri speciale (o carte, o iconita handmade, un cutter pentru a ne continua munca 😀 ) de la doamna coordonator scrie citet „Ti-ai descoperit maiestria mainilor”. Nu stiu daca este chiar asa, dar cu siguranta este un inceput frumos spre lumea handmade.  Promit sa continui sa imi descopar maiestria mainilor 🙂

2 03 2013 (14)

La cererea publicului

La scurt timp dupa ce m-am anuntat eu pe blog fericita posesoare de permis, Ninu mi-a scris in vreo doua randuri ca vrea sa vada si poza cu dovada, mai exact cu albina la volan!

Nu stiu daca era pentru ca nu credea isprava mea sau doar voia sa stie de cine sa se fereasca prin oras cand va fi cazul, dar eu cum sunt un trantor de cuvant, i-am tinut minte dorinta, m-am pregatit cum se cuvine si…voila!! 😀

27 02 2013 (9)PS: Scuzati claritatea pozei, este facuta cu un telefon modest 😀 In plus, batea si soarele exact spre albinuta… Semn ca vine primavara? ♥

Doua premii Liebster… si multe intrebari

Multumesc Roxanei si lui Creve pentru acordarea premiului LIEBSTER. Ma bucur ca Inside these lines este apreciat si in plus si premiat!

O data cu premiile au venit si doua seturi de intrebari la care trebuie sa raspund. In plus, va trebui sa scriu 11 lucruri despre mine (aici nu mai dublez, caci ar insemna sa dau tot din casa! 😆 ) si sa formulez un set de alte 11 intrebari pentru urmatorii nominalizati la acest premiu.

Continuă lectura

Albina la volan [1]

Ieri s-a implinit o luna de la intalnirea memorabila cu monsieur le policier, intalnire ce a avut ca rezultat permisul meu. O bucurie imensa pentru mine, pentru altii doar un motiv in plus pentru care pietonii se asigura in ambele sensuri inainte sa traverseze pe o strada cu sens unic.

Bucuria mea n-a fost insa de prea mare durata, caci in scurt timp am simtit pe pielea mea toata nebunia traficului orasean. Claxoane la vederea bulinelor galbene de incepator, emotiile mele, tampeniile altora care nu cunosc semnul de sens giratoriu nici la o luna dupa ce a fost instalat in locul respectiv si atatea altele. Si colac peste pupaza, nebunia diferentelor intre masinile conduse. Fericita de mine nu s-a gandit nici o clipa ca intr-o alta masina decat cea a instructorului meu m-as simti exact ca intr-un tanc, exact nelalocul meu, exact aiurea in toate cele. Si totusi s-a intamplat.

Aventura albinei la volan a continuat cu o masina sport, mai puternica, mai rigida, mai greoaie, mai in toate felurile altfel decat stiam eu. Total ne-pe-placul-meu de albina incepatoare. O zi de „urasc masina asta!!!”, o alta de „poate ma acomodez”, inca una de „nu o mai conduc niciodata!” si totul e mult mai pe dos decat am crezut.

Intre timp, am mai facut pace cu masina „noua”, desi imi pare in continuare la fel de nepotrivita pentru mine. Dar nu dezertez, un adorabil volkswagen beetle sunt sigura ca ma asteapta si cand va aparea in fata casei mele, trebuie sa ma gaseasca pregatita 😆

Ps: Pentru cei nestiutori, femeile se rujeaza la volan pentru ca pot! 😀 Cititi aici.

Wishlist [7]

M-am hotarat. Vreau sa invat sa impletesc! Am acasa tot ce trebuie, mai am nevoie doar de indrumator. Imi doream de multa vreme, dar in seara asta chiar m-am decis… uitandu-ma la minunatiile astea adorabile facute cu atata dragoste de mamici, bunici, matusele, relaxandu-se in dupa-amiezi ploioase cu un ghem colorat alaturi…

195ea9bbcdda657f6dcd9891152c700b

Continuă lectura

Mica pauza de la patinaj :D

De miercuri incoace, vad, aud, respir numai patinaj artistic. Nu am vrut sa ratez nimic din Campionatul European si mi-a reusit pana astazi… cand totusi am pierdut cateva evolutii ale baietilor din prima grupa valorica.

Motivul? Aceasta pufosenie adorabila! 🙂

Faceti cunostinta cu Otto!

IMG_0107 (2)

PS: Nu este catelusul meu, este al unui prieten… Eu doar m-am jucat putin cu el si am incercat sa ii fac cateva poze. Spun incercat pentru ca Otto este ca argintul viu… nu sta o clipa locului 😆

Albina la volan… oficial!

Dupa o noapte intreaga de stat cu capul pe perna si uitat din ora in ora la telefon sa nu cumva sa se faca ora de „trezire” si sa nu fi sunat alarma, m-am prezentat ieri pregatita maxim la proba practica a examenului auto 😆

Dupa alte cateva ore de stres in asteptarea politistului, dupa N senzatii de „mi-e foame”, mi-e sete”, „am nevoie la toaleta”, „mi-e teama”, „am emotii”… a venit Monsieur Le Policier. Mi-nu-nat.

Imi pregatesc tot terenul, scaun ridicat, oglinzi reglate, centura pusa, semnalizat, asigurat, ambreiaj apasat, frana de motor eliberata. Ma rog, totul aranjat. Oook… si totusi masina nu porneste. F*@k, s^&t, aaaaaaaaaaaaah, what to do, what to dooo?? Ce Dumnezeu am uitat sa fac? Politistul inca in dreapta, desigur. Moment de panica, oh, s-a terminat tot si nici nu am inceput! Dupa vreo doua tipete nebunesti in capul meu, mi-am dat seama. Am uitat sa bag intaia, era pe liber. O greseala stupida, tampita, idioata, o greseala de nu stiu ce a fost in capul meu. Ce sa fie de fapt? N-a fost. Blank total. Mi-am abtinut un suspin de „vai de capul meu”, mi-am muscat buza de jos si am pornit zicandu-mi „cu Dumnezeu inainte”.

Mi-ar fi trebuit o centura de siguranta, sa ii atasez si inimii, sa o tina in loc, la ce nebunie era in pieptul meu dupa acea greseala. Am incercat sa ma stapanesc si sa imi spun ca indiferent de cum am inceput, important este sa merg bine in continuare, ca inca pot lua examenul asta.

Dupa o jumatate de ora de condus sub ochii vigilenti din dreapta mea, am auzit ca trebuie sa fac la dreapta si sa parchez. Momentul adevarului: mai dau ochii cu lumea ori nu? Mi-a spus ca am trecut examenul si m-am uitat atent cum scrie fiecare litera din A D M I S 😀 Pana nu aveam sa termin si cu facutul pe martorul la alte doua fete dupa mine, nu mi-a venit a crede.

Slava cerului ca nu am facut alte greseli majore si ca politistul nu m-a dat jos din primul minut de…nepornire 😆 caci, dupa cum a zis unei alte pretendente la postul de soferita (la care am fost martor), la experienta lui, isi da seama din primii 50 de metri daca persoana de la volan greseste din cauza emotiilor sau a nepregatirii 🙂 Cred ca a vazut in cazul meu un munte de emotii, mare cat planeta Jupiter 😆

La sfarsit i-am multumit politistului si i-am urat o zi buna… caci cu siguranta el a facut-o pe a mea dumnezeieste de buna. L-am intampinat apoi pe Pingu, chiar de ziua noastra (2 ani si jumatate), cu un zambet larg pana la urechi, spunandu-i „Copil, sunt soferita!” … cu un semnul exclamarii mare cat muntele meu de emotii de mai devreme.

Oh, what a day!

tumblr_lrgvrtlR9b1qc2rqoo1_500

7 pasi spre fericire

Sunt cateva ganduri marunte, spuse in cuvinte simple. Le-am regasit pe internet, le-am postat pe facebook, dar sunt vorbe care vreau sa ramana si pe blog, pentru a mi le aminti ori de cate ori voi fasfoi paginile din urma:

Gandeste mai putin, simte mai mult

incrunta-te mai putin, zambeste mai mult 

vorbeste mai putin, asculta mai mult

judeca mai putin, accepta mai mult

priveste mai putin, fa mai mult 

plange mai putin, apreciaza mai mult

teme-te mai putin, iubeste mai mult.