Love likes coincidences

Cu ceva timp inainte de a trece in 2012, am vazut un film turcesc, dupa o recomandare facuta de Chocolate pe blogul sau.

Foarte probabil ca unii sa fie sceptici inca dupa primul rand scris, din momentul in care am precizat ca filmul este turcesc. Daca adaug ca l-am vazut intr-o seara si a doua seara nu m-am linistit pana nu m-am uitat din nou, suna mai convingator? Sau poate daca va spun ca il am inca in calculator si acum daca nu ar fi tarziu, l-as pune din nou in bs player…

Sa va povestesc. Asteptati-va de la inceput la o combinatie de Jeux d’enfants, Sweet november, If only si alt film dragostos pe care il stiti, caci Love likes coincidences  (Dragostea adora coincidentele) se ridica la nivelul tuturor, iar pe unele dintre ele chiar le intrece. Si toate astea fara a fi exagerat, doar… SPECIAL.

Intr-o zi de septembrie, in Ankara, un tanar zoreste spre spital, impreuna cu sotia sa, care urma sa dea nastere unui copil. Accidenteaza insa din intamplare un alt barbat ce avea sa fie tata in aceeasi zi, la acelasi spital. Aceasta este doar prima coincidenta dintr-o serie de multe altele ce vor presara vietile lui Ozgur si Deniz, de-a lungul copilariei si adolescentei. Intotdeauna aproape, dar niciodata suficient, in cele din urma, cei doi se vor instraina unul de altul, pentru a se intalni, mai tarziu, la 25 ani de ani, in Istanbul, prinsi intr-o poveste de dragoste cu adevarat nemaintalnita.

Un film realizat cu sufletul si totodata foarte bine gandit pana la cel mai mic detaliu, cea mai nesemnificativa explicatie. Actori carismatici si muzica de calitate. Emotii pana in ultimul minut. Iubire. Asta ne prezinta Love like coincidences. Unul dintre cele mai placute filme vizionate in anul ce a trecut. Nota 9/10… si asta doar pentru ca nota 10 am pastrat-o pentru cele perfecte precum Jeux d’enfants, Becoming Jane, Sleepers 🙂

Titlu original: Aşk Tesadüfleri Sever (2011)

Regia: Ömer Faruk Sorak

Actori: Mehmet Günsür, Belçim Bilgin, Yigit Özsener

Nota Imdb: 7,4 (desi ar putea mai mult, fara doar si poate!)

Pina

„Pina” este un tribut adus de catre Wim Wenders uneia dintre cele mai importante coregrafe ale secolului XX, dansatoarea germana Pina Bausch. Un tribut despre care nu se poate spune nici ca ar fi un film, nici un documentar.

„Pina” este o poezie. O opera lirica, fara actiune, cu metafore exprimate nu prin cuvinte, ci prin dans. Cu emotii exprimate prin simple gesturi si miscari.

Desi nu sunt prezentate informatii concrete referitoare la viata artistei, ci doar scene de dans, nimic nu ne impiedica a spune ca ne este totusi infatisata viata sa… caci dansul a fost viata Pinei. „Dance,dance, otherwise we are lost.”
Continuă lectura

The Young Victoria

Pentru o dupa-amiaza ploioasa, genul meu favorit de film:

The young Victoria
Her country. Her heart. Her majesty.

„V: Do you ever feel like a chess piece yourself? In a game being played against your will.
A: Do you?
V: Constantly. I see them leaning in and moving me around the board. […]
A: Then you had better master the rules of the game until you play it better than they can.
V: You don’t recommend I find a husband to play it for me?
A: I should find one to play it with you, not for you.”

Love theme – Only you, Sinéad O’Connor.

„Feels like only yesterday I had locked my heart away

Safe behind a castle of stone, sure I’d always be alone

Only you know how to hear me through the silence

You reach a part of me that no one else can see

Forever true there’s only me and only you… Only me and you.”

Seriale pe banda rulanta

S-au tinut scai de mine lepsele vreo doua zile, mai am una si gata… nu puteam sa refuz fetele, nu ? 😛 Asadar, inca o leapsa de la Nighton care este curioasa sa afle ce seriale urmaresc sau am urmarit.

Incep cu cel mai din tineretea mea asa, de prin liceu, pe care il urmaream la tv si nu era rost sa pierd vreun episod – Gilmore Girls. Ziceti voi daca nu erau adorabile cele doua!

Continuam cu marele favorit de vreo doi ani, Grey’s Anatomy. Anytime, anywhere! 😀 Am mai spus-o, daca il vedeam pe cand eram mai mica, acum eram la medicina.

Urmeaza One tree hill, serial de suflet, pentru ca eu si prietena mea cea mai buna ne regasim in cele doua prietene din serial, Peyton si Brooke. Nu in intamplarile prin care trec cele doua, dar prin legatura stransa dintre ele si anumite trasaturi de caracter. I’m Peyton.

Au fost o vreme si Prison Break (primul sezon rocks), Gossip Girl, Lost, Kyle XY, Desperate housewives, Alias, Criminal Minds, Scrubs, Samantha Who, Heroes, Californication, Dexter, Friends. Pe unele le-am lasat pur si simplu, pe altele nu am mai avut cum, de unde le vedea. Netul meu e impotriva descarcatului excesiv 😆 De fapt, impotriva descarcatului in general.

Sunt aproape la zi cu The Vampire Diaries si am fost intotdeauna innebunita dupa CSI Las Vegas.

Dear John

Eram destul de increzatoare atunci cand am dat play la Dear John ca voi vedea o poveste frumoasa de dragoste, cu partile ei de drama precum in The Notebook, dar si cu parti simpatice de atins la corazon, ca in A walk to remember.  A fost dragut, pe alocuri cu schimbari inexplicabile de situatie si stari de „what the…?”, cu final un pic ciudat. Mai slab decat cele doua mentionate mai sus, dar nici chiar o pierdere de vreme cum l-au descris unii.

Cea mai de laudat prestatie este cea a lui Channing Tatum, peste asteptarile mele. Macar pentru el, pentru cum este conturata povestea cu tatal sau si pentru faptul ca in prima saptamana de la aparitie, filmul a depasit Avatar, care statea lejer pe locul 1 de 7 saptamani consecutive, merita vazut.

Ce m-a atras de la inceput a fost ideea scrisorilor (+ melodia din trailer, dupa care ma topesc, dar pe care n-au avut inspiratia sa o foloseasca si in film – Set the fire to the third bar).

Intotdeauna mi-a fost mult mai draga ideea de a primi scrisori in cutia postala decat de a verifica inboxul mailului sau telefonului. E usoara si rapida varianta a doua, dar mult mai personala si speciala prima. Nu doar in sensul romantic, pentru iubit(a), ci pentru orice persoana apropiata. Faptul ca cineva si-a facut timp sa se aseze in fata unei coli de hartie si si-a asternut gandurile cu grija pentru ca tu sa stii ca ii este bine, te face si pe tine sa te simti mai special, altfel decat atunci cand iti spune in scurt la telefon ce a facut peste zi. Cateva litere intr-un mail, scrise cu ajutorul tastaturii nu vor transmite niciodata la fel de bine ca un mesaj scris de mana, din care poti deduce starea de spirit a expeditorului dintr-o simpla rotunjire anume a unei litere. In plus, sentimentul pe care il ai rasfoind o cutie plina de scrisori vechi nu poate fi egalat. Nici macar de primirea a 10000 sms-uri nationale, cadou de la firma de telefonie.

Hachiko

La recomandarea mai multora de pe blog (dintre care Hubbis cea mai insistenta 😆 ), am vazut Hachiko.

Este un film cum rar gasesti, sa te atinga la inima de la inceput si pana in ultima secunda, cand incepe sa apara lista actorilor pe font negru. Toti care au avut, au si/sau inteleg ce inseamna sa ai un caine, il vor adora.

Cu servetele in mana in timpul filmului, cu cainele lor in brate dupa.

Cat despre cei care nu aveti un caine inca, luati-va. Si iubiti-l. Lui ii este de ajuns atat, ca sa va iubeasca inapoi.

Loryloo in Wonderland (-ul lui Alice)

Inainte de a ajunge la Kings on ice, am mers si la cinematograf, convinsi sa intram la un 3D, indiferent de ce o rula. Ca deh, orasul nostru are un singur cinema si acela vai de steaua lui.

Am vazut Alice in Tara Minunilor. Intrucat e primul film pe care il vad 3D, nu am termen de comparatie cu alte „capodopere treideiste”, cat de smechere sau nu erau efectele, dar mie mi-a placut.

O ora si jumatate in prezenta unor personaje care mai de care mai trasnite, un palarier nebun, o Alice amnezica, o Regina Rosie isterica, un motan care se rostogoleste in aer si dispare, cu un zambet pana la urechi, o Regina Alba delicata, interesata de soarta copacilor:

„Copacii par tristi azi. N-a vorbit nimeni cu ei? „

Johnny Depp mi se pare perfect in persoana palarierului. Desi a avut multe roluri de personaje cu stoluri de pasarele la cap, nu ma satur de el in ipostaza asta, i se potrivesc de minune.

Machiajul si costumele de laudat si premiat.

Nu fantastic de multe efecte, dar de ajuns incat sa te faca sa iti doresti si tu cateva minute, in gradina, un iepure topaitor care sa te indrume spre lumea lui Alice.

In lipsa iepurasului, eu va indrum spre cinema, pentru a intra in Wonderland pentru o ora si jumatate.

Un film simpatic, numai bun pentru o dupa-amiaza de duminica.

Ps: Atentie la fluturasul albastru de la sfarsit 😀 Cute!

Curiozitatea n-a omorat pisica… nici pe Loryloo

De curiozitate, m-am uitat si eu la Avatar, intr-un final… nu cu ochelari pt 3D, ci cu ochelari de vedere 😆

Mi-a placut. Nu mi-a rasturnat lumea pe dos, nu mi-a schimbat total conceptia despre lume, despre filme, dar m-a tinut treaza si atenta doua ore jumate in toiul noptii.

Nu am sa mor cu gandul la cat de frumoasa este Pandora, am vazut articole in care sunt prezentate locuri senzationale de pe Pamant, care ar concura cu succes cu cele din film si ar castiga… pur si simplu doar pentru ca sunt reale! So, back to reality astia cu ganduri sinucigase, ok ? Schimbati ceva la lumea asta, faceti-o pe asta mai frumoasa, fiti si voi un Jake, o Neytiri, daca tot v-a fascinat atat. Dar e mai usor sa plangi dupa ceva ce nu ai decat sa faci ceva pentru a avea, nu?

Ideea e veche, natura este binele, societatea este raul care o distruge. Da, am vazut-o transpusa in nenumarate filme, dar strica sa ni se aminteasca?

Nu e fantastic, ma bucur in continuare ca nu a luat Oscarul pentru cel mai bun film, pentru ca nu e cel mai bun… dar e un film placut 🙂

There are no ordinary moments

Trebuie sa treceti pe lista de „must see” – Peaceful warrior, daca nu l-ati vazut pana acum. E din 2006, asa ca… e posibil sa il stiti unii.

 Eu l-am vazut din intamplare in seara asta si ma bucur ca l-am ales primul de pe un dvd care mai avea si Avatar 😀

E inspirat din fapte reale; Dan Millman, despre care e vorba in film, e cel care a scris si cartea despre povestea sa – Way of the Peaceful Warrior. Bineinteles ca s-au iscat si discutii „cartea e mai buna”, ca la orice film care e bazat pe un roman, dar … sa luam filmul pt ceea ce este, nu pt ceea ce nu este. Atat timp cat inveti ceva din film, scopul e atins.

„I call myself a Peaceful Warrior… because the battles we fight are on the inside.”

„Those who are the hardest to love, need it the most. „

„Everyone wants to tell you what to do and what’s good for you. They don’t want you to find your own answers, they want you to believe theirs.”

„People are not theirs thoughts, they think they are, and it brings them all kinds of sadness.”

„Sometimes you have to lose your mind before you come to your senses.”

[imdb . Pont: nu va uitati la trailer, cel mai probabil o sa va faceti o parere gresita 😀 ]