La pas prin Verona

In urma cu doua sambete, usor trecut de miezul noptii, intr-un pub in stil englezesc, cot la cot cu Pingu si un alt prieten, pun la cale o lunga plimbare la pas prin Verona.

Baietii, la fel de incantati precum as fi eu daca m-ar duce la un meci de rugby, au cazut totusi de acord sa faca eforturi sa se trezeasca la o ora rezonabila a doua zi si sa pornim spre orasul Julietei, o locatie pe care o aveam pe lista dorintelor de multa vreme!

Lista obiectivelor de vazut… lunga cat o zi de post negru!

Pentru ca trantorii companioni au fost indeajuns de lenesi incat sa ajungem abia la pranz in Verona, nu am bifat tot ce mi-am dorit, dar plimbarea a fost chiar si asa fermecatoare!

Verona ne-a intampinat chiar de la inceput cu tot ce are ea mai bun… Arena!

Incantatoarea Arena, principalul meu obiectiv de vazut, este impresionant de impunatoare. Mi-as fi dorit sa o vad in toata splendoarea, asa cum au vazut-o si campionii la patinaj cu mai putin de o luna in urma, insa, din pacate, urma un spectacol si era permis accesul doar celor prezinti pentru acel show. Iata primul motiv pentru care trebuie sa ma intorc in Verona! 🙂

13 10 2013 (49) 13 10 2013 (50) 13 10 2013 (51)Am pornit usor spre alte puncte de interes, pe stradute inguste si aglomerate ca un furnicar… cu oameni in cautare de frumos, ca si noi. Si slava Domnului, frumosul e la orice pas. In toate cladirile, monumentele, stradutele pietruite e o poezie ce merita citita la nesfarsit.

Poezie ce ne intampina si in casa Julietei, o cladire ce dateaza din secolul XIII. Versuri shakesperiene pe carti sculptate in lemn, cel mai cunoscut balcon din lume, picturi reprezentand cei mai faimosi iubiti ai istoriei, lacate inchise de mii de cupluri de indragostiti…

13 10 2013 (57) 13 10 2013 (58) 13 10 2013 (59) 13 10 2013 (64) 13 10 2013 (76) 13 10 2013 (80) 13 10 2013 (86) 13 10 2013 (94) 13 10 2013 (96) 13 10 2013 (107) 13 10 2013 (112) Letters to Juliet Letters to Juliet 13 10 2013 (126) 13 10 2013 (141)Se spune ca toata aceasta poveste ar fi un fals, casa de asemenea. Adevarat sau nu, cert e ca este o oda frumoasa adusa operei lui Shakespeare (al carui bust il veti gasi si la intrare in casa Julietei).

ShakespeareMie mi-a placut ce am gasit aici, in special replicile vesmintelor purtate in acele vremuri de demult.

julieta romeo and juliet costumesDe la Casa Julietei am pornit spre inima Veronei, Piazza delle Erbe, unde candva a fost forumul roman si centrul istoric al orasului. Pe langa tarabile cu suveniruri, sunt de remarcat cladirile impresionante de pe marginea scuarului si fantana din centrul pietei – La Fontana di Madonna Verona.

De aici, am ajuns in Piazza dei Signori, pe vremuri principala piata publica a orasului. In acea sambata, era la fel de aglomerata ca si intr-o zi de piata in urma cu sute de ani, doar ca de data aceasta toti cei prezenti ascultau muzica pentru suflet. O intreaga orchestra poposise in centrul pietei, cantand superb felurite melodii, unele chiar soundtrackuri cunoscute din filme. Participa la concert si Dante Alighieri, veghind din centrul pietei asupra tuturor. Statuia sa dateaza din 1865.

13 10 2013 (184) 13 10 2013 (236)13 10 2013 (223)Din aceeasi locatie, am zarit si minunatul Torre dei Lamberti, unul dintre locurile ce mi-au adus un zambet urias pe fata in aceasta plimbare. Nu am putut rata desigur ocazia de a urca in turn pentru o panorama de neuitat a orasului. Am facut aici zeci de fotografii si zau as fi putut sta o jumatate de zi cel putin admirand privelistea… mai ales ca auzeam si din turn frumoasele acorduri ale orchestrei care canta alaturi.

Torre dei Lamberti 13 10 2013 (172) 13 10 2013 (173) 13 10 2013 (175) 13 10 2013 (176) 13 10 2013 (198) 13 10 2013 (207)Dupa un scurt pranz luat pe fuga, in compania porumbeilor, pasii ne-au purtat spre Basilica di Sant’Anastasia, un exemplu splendid de gotic italian. Costructia sa a fost inceputa in 1290, cu ajutorul familiei ce guverna orasul in acele timpuri, familia Scaglieri, si a altor familii veroneze. Aceasta este cea mai mare biserica din Verona si adaposteste celebra fresca a lui Pisanello – „Sf. Gheorghe eliberand-o pe printesa din Trebizonda” (1436).

Verona 13 10 2013 (272)Urmatorul pe lista a fost Domul, catedrala Veronei, inceputa in 1120. Superb. As fi vrut sa il vad si in interior, dar am nimerit exact cand se celebra o casatorie :). Plin de oameni eleganti imprejur, cu ochii dupa mireasa, unde sa ma mai incurc si eu?

13 10 2013 (286) 13 10 2013 (291)Am lasat Domul in urma si am pornit in cautarea Podului Pietra, auzind de frumusetea podurilor veroneze. Podul Pietra ne-a intampinat cu masute pline de obiecte handmade atat de frumoase incat le-as fi luat pe toate acasa. Dar pentru ca nu puteam plati autostrada cu jurnale invelite in piele si medalioane pictate de mana, am plecat de acolo doar cu o pereche de cercei.

13 10 2013 (313) 13 10 2013 (314)Fericita si cu atat, dupa nenumarate fotografii cu podul in lumina tot mai plapanda a soarelui, am pornit de-a lungul raului spre Castelvecchio pe care l-am vazut doar din graba, pe dinafara, caci ziua era deja pe terminate… la fel ca si puterile baietilor.

Dupa vreo 10 km de mers pe jos, i-am crezut pe cuvant :). Fara prea multa energie ramasa, ne-am luat ramas bun de la Verona si ne-am indreptat spre masina, pentru a porni spre casa… cu gandul ca trebuie sa revin candva pentru restul de obiective turistice, pentru un spectacol in Arena si cine stie cate alte amintiri deosebite.

PS: Multumiri celor doi prieteni care ne-au insotit o parte din plimbare si ne-au aratat cateva dintre frumusetile orasului. (V., stiu ca ai asteptat articolul asta, scuze pentru lunga intarziere 😀 )

13 10 2013 (344) 13 10 2013 (354)13 10 2013 (281) 13 10 2013 (298)13 10 2013 (2) 13 10 2013 (7) 13 10 2013 (24) 13 10 2013 (28) 13 10 2013 (29) 13 10 2013 (33) 13 10 2013 (36) 13 10 2013 (142) 13 10 2013 (152) 13 10 2013 (247) 13 10 2013 (250) 13 10 2013 (280)

Castelul Catajo

In 1570, cucerit de frumusetea peisajului oferit de dealurile verzi Euganei, Pio Enea degli Obizzi decide sa construiasca un castel adecvat gloriei familiei sale… familia Obizzi, originara din Burgundia (Franta) si stabilita in Repubblica di Venezia.

Asa a inceput istoria Castelului Catajo. Un complex impunator ce poate fi privit ca un castel, ca o vila maiestuoasa sau ca o fortareata militara. Construit in comuna Battaglia Terme, este una dintre mandriile Padovei.

28 09 2013 (18)Pio Enea a fost cel care a planuit intreaga structura… o imbinare armonioasa intre palatul unei familii nobile si un castel militar. Costruirea sa a durat doar trei ani, 1570 – 1573 (exceptand planul superior ce dateaza din secolul XIX). Proportiile sunt insa impresionante – peste 350 de camere. Interiorul castelului contine 40 fresce ilustrand istoria familiei Obizzi, realizate in 1571 de Gian Battista Zelotti, elevul lui Paolo Veronese. Cele mai multe dintre acestea sunt si in prezent intr-o stare exceptionala.

(Foto: Veneto e Dintorni)

Dupa ce linia familiei Obizzi s-a sfarsit, castelul a trecut in proprietatea lui Francisc al IV-lea (sub comanda caruia a fost construit planul superior, numit Castel Nuovo), urmat de Francisc al V-lea, duce de Modena, Print Regal al Ungariei si Boemiei, Arhiduce de Austria-Este. La moartea acestuia din urma, intrucat nu avea urmasi, castelul a fost dobandit de catre o ruda… nimeni altul decat Franz Ferdinand, arhiducele Austriei.

Acesti doi ultimi proprietari sunt responsabili pentru mutarea celor mai valoroase lucruri din Castelul Catajo la Viena si Castelul Konopischt. Printre acestea, doua colectii importante de picturi si instrumente muzicale, plus una de armuri si arme medievale, a treia cea mai mare din Europa.

La finalul primului razboi mondial, Castelul Catajo a fost inapoiat statului italian ca o reparare a daunelor suverite in razboi. Ulterior, guvernul l-a vandut familiei Dalla Francesca, proprietara din 1929 si pana in prezent.

28 09 2013 (8)Din fericire, proprietarii din urma au decis sa il deschida pentru public si astfel castelul si gradinile sale pot fi vazute in toata maretia lor, alaturi de un ghid foarte bine informat.

Asa l-am cunoscut si eu, in septembrie, cand, din pura intamplare, am decis sa mergem spre minunatele-i ziduri 🙂 Si ce noroc. S-a nimerit chiar intr-una dintre cele doar doua zile pe an cand este deschisa publicului si o mica, dar minunata capela din castel.

Ghidul pe care l-am avut la vizitarea castelului si-a facut treaba de minune, reusind sa ne poarte in lumea celor nobili si sa explice detaliile cele mai incantatoare.

Trecand prin intrarea principala, transformata intr-un arc de triumf de catre marchizul Tommaso, putem ajunge in partea stanga in Cortile dei Giganti (Curtea Gigantilor), utilizat des pentru reprezentatii de teatru, foarte iubite de Obizzi, si demonstratii de lupta, in special lupta pe apa, cu barcile, intrucat gradina putea fi umpluta cu apa.

28 09 2013 (30)Printre fantanile ce ne intampina in fata arcului, se evidentiaza Fantana Elefant, cu elemente mitologice, realizata dupa dorinta lui Pio Enea II in a doua jumatate a secolului XVII.

In partea dreapta incep scarile externe spre usa castelului, construite astfel incat sa poata fi urcate de catre cai, intrucat nobilii trebuiau desigur sa ajunga pana la intrare calare. Scara interioara din castel este realizata direct in stanca.

28 09 2013 (33)

28 09 2013 (37)28 09 2013 (36)28 09 2013 (35)Ajunsi la nivelul superior, intram in salonul mare, „imbracat” cu fresce ilustrand diverse batalii purtate de membrii familiei Obizzi (explicand astfel originile lor si cum au ajuns, dintr-o familie simpla, o familie nobila) si arborele genealogic al acestora. Fiecare fresca este insotita de cate o didascalie in latina si alta in italiana, pentru ca orice musafir al familiei sa poata lua la cunostinta istoria acelora pe care ii viziteaza. Urmatoarele saloane impresioneaza prin numeroase fresce ilustrand, metaforic, democratia, aristocratia, monarhia, avaritia, norocul, pacea si altele.

Parasind camerele, ne asteapta, pe o terasa uriasa, o priveliste incantatoare a dealurilor Euganei, a parcului ce inconjoara castelul… o gradina bogata in copaci foarte batrani, printre care magnolii si sequoia, primele importante in Europa din America.

28 09 2013 (43)

28 09 2013 (54)28 09 2013 (57)Acestea fiind spuse… si demonstrate… va recomand cu draga inima acest loc. De aveti drum printre dealurile Euganei si mai ales daca sunteti iubitori de istorie, Il Catajo va asteapta… neschimbat de secole 🙂 .

28 09 2013 (105)PS: Pentru a nu aglomera exagerat articolul cu imagini, am publicat mai multe pe pagina de facebook a blogului. Le puteti vedea in albumul „Castelul Catajo”.

It’s coffee o’clock!

I have measured out my life with coffee spoons” (T.S. Eliot)

Pentru unii, T.S. Eliot nici ca nu ar fi putut spune ceva mai potrivit. Pentru mine insa, poate fi orice altceva, mai putin cafea. Ma inteleg de minune cu ceaiul, nu avem nevoie de intrusi in relatia noastra.

Mai sunt insa si ocazii speciale, ca acum  cateva zile cand am savurat cea mai buna cafea din lume! Si tinand cont ca vine din partea unei neconsumatoare, este musai sa luati aminte!

Afland de cafeneaua Pedrocchi, din Padova, am tinut mortis sa ajung acolo, iar daca veti ajunge si voi prin meleagurile astea, trebuie sa o vizitati de asemenea!

557945_388181467873812_743785235_nCaffe Pedrocchi a fost inaugurata in 1831 si era, la acea data, cea mai mare cafenea din Europa. I-au trecut pragul chiar si celebritati precum Maxim Gorky, Theophile Gautier si marele scriitor francez Stendhal, care o vedea ca fiind cea mai grozava cafenea din intreaga Italie. In prezent se bucura de acelasi mare succes, sustinand saptamanal felurite expozitii, conferinte, concerte si fiind unul dintre simbolurile Padovei.

Nu doar evenimentele si istoria locului sunt speciale, dar si produsele oferite. Bijuteria cea mai de pret este fara indoiala chiar Caffe Pedrocchi, o cafea ce poate satisface gusturile si celui mai pretentios client (asa ca mine 😀 ). Aceasta este o combinatie neasteptat de reusita intre un fel de spuma de menta rece si dulce cu expresso amar si cald, totul acoperit cu putina pudra de cacao. Personalul (extrem de amabil) va va sfatui sa nu adaugati zahar, sa nu o amestecati, ci doar sa o serviti ca atare si sa va bucurati de aceasta minunata reteta clasica.

O recomand oricui, iubitor/bautor sau nu de cafea. Este un rasfat aparte! 🙂

IMG_0324

Grantorto – Moara de apa

In zgomotul discret al oraselului linistit, intr-o plimbare, am auzit deodata niste scrasnituri. Dupa o usoara curba, ma uit cu bagare de seama si dau peste niste roti mari de lemn macinate de timp! Mi s-au luminat ochii, aici trebuie sa poposesc!

P1060326Mi-am lasat sora sa isi continue drumul spre casa, iar eu m-am bucurat de zgomotul rotilor de lemn si spectacolul apei curgand de pe acestea.

Moara de apa este un edificiu prezent in comuna Grantorto (provincia Padova) inca din 1456, dupa cum atesta unele documente istorice.

Aceasta apartine clasei de mori de tip roman, in sensul ca echipamentul este capabil de a multiplica de patru, sase sau opt ori numarul de rotatii efectuate de catre roata. Documentele existente raporteaza intotdeauna numarul de trei roti. Partile din fier ale rotilor au un diametru de 5 metri si dateaza din anii 900, iar partile din lemn au fost recent restaurate. Astazi se pot vedea inca in functiune doua dintre cele trei roti.

DSCN4071P1060324P106032716 07 2013 (39)

Grantorto – Chiesa SS Biagio e Daniele

Frumusetea Italiei nu consta doar in plaje insorite, orase mari si binecunoscute precum Roma, Venetia, Florenta, lanturi muntoase cu peisaje ce iti taie respiratia sau mancaruri apetisante precum zeci de feluri de paste si pizza, lasagna si parmigiana.

Detalii marunte precum stradutele inguste pline de biciclete, balcoanele inflorite pretutindeni, cladirile istorice si rauletele lenese sunt peste tot. In toate oraselele mici, in toate comunele gasesti cel putin un loc incantator, o cladire veche, un parc minunat, un lac linistit. Incantare la orice pas, trebuie doar sa deschizi ochii si sa privesti curios in stanga si in dreapta. Precis vei descoperi lucruri noi interesante.

Spre exemplu, in comuna Grantorto, din provincia Padova, zona Veneto, veti gasi o biserica veche in centrul comunei si o moara de apa. Va voi vorbi mai intai despre biserica, iar rotilor mari din lemn le va veni randul in cateva zile.

Biserica SS Biagio e Daniele este principalul edificiu sacru din comuna Grantorto si dateaza din secolul XV. De-a lungul anilor, constructia a suferit diverse modificari si extinderi.

P1060310Partea frontala este impartita in trei zone distincte de patru pilastri ce se ingusteaza in partea de sus. Pe centru se deschide usa bisericii, in stil baroc, iar in parti exista doua statui datand din secolul XVII: cea a Sf. Maria Magdalena si a Sf. Ieronim, acesta din urma considerat de Biserica Catolica drept unul dintre patronii crestinismului.

P1060305P1060306P1060308In partea de sus a cladirii vegheaza alte trei statui: in centru Madonna del Carmine, in stanga statuia Sf. Biaggio, careia ii lipsesc cateva elemente, distruse de un fulger, iar in partea dreapta statuia Sf. Daniel.

P1060316Frescele bisericii poarta semnatura pictorului italian Sebastiano Santi. Acesta a trait in perioada 1788 – 1866. Multe din lucrarile sale se gasesc in Venetia, provincia in care s-a nascut.

P1060314

La dolce vita

Pe neasteptate, ma gasesc din nou la mii de km fata de cei mai multi dintre voi. Unii stiti deja, altii poate ati observat mici schimbari in articolele prezentate.

Sunt, pentru o perioada indeterminata, in Italia, intr-o tara pe cat de blamata, pe atat de iubita.

Blamata in cele mai multe cazuri de cei care nu au vizitat-o niciodata si isi fac doar impresii pe baza anumitor tipuri de persoane venite din Romania aici. Fara a lua in calcul ca nu doar acel gen de persoane vin din Romania aici!

Iubita de cei cu sufletul si mintea deschisa. Pentru ca gasesti pe meleagurile sale o aplecare aparte spre frumos, spre lucruri simple, dar esentiale si pentru ca natura a facut cu adevarat minuni in aceste locuri.

Stradutele inguste, orasele medievale, muntii si marea la cativa pasi oriunde, tipul caselor, toate te fac sa te simti intr-o permanenta vacanta. Toate lucrurile marunte au un farmec anume, aducandu-ti in fiecare zi cate un strop de bucurie.

Cu una dintre cele mai fine bucatarii din intreaga lume, cu peisaje fascinante oriunde intorci privirea si cu o imensa mostenire artistica si culturala, o data ce o vei cunoaste, nu poti sa nu te lasi cucerit de Italia.

Eu una stiu ca mor de nerabdare:

  • sa vad Florenta si toate atractiile sale de neuitat: Capelele Medici, cu sculpturi de Michelangelo, Galleria dell’Academia ( „David” – Michelangelo), Gradinile Boboli, Baptisteriul, Ponte Vecchio, Galeria Uffizi cu cele mai frumoase picturi renascentiste,  cu lucrari ale unor artisti precum Botticelli, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, Van Dyck, Rubens, Caravaggio, Rembrandt;

  • sa trec pragul cat mai multor castele;
  • sa cunosc trecutul glorios al Romei, sa vad zidurile care rasunau odinioara de strigatele gladiatorilor, sa imi pun o dorinta la fantana Trevi, sa admir Basilica di San Pietro si sa vad domul proiectat de Michelangelo, sa raman fara respiratie in fata Capelei Sixtine;

  • sa vizitez Muzeul Egiptean din Torino;
  • sa o cunosc pe „amanta marii”, asa cum denumea poetul Petrarca orasul Genova;
  • sa ma pierd in regiunea Cinque Terre, considerata paradisul pe pamant de catre poetul meu preferat, Lord Byron;

  • sa raman inmarmurita de frumusetea Toscanei, pe care o iubesc deja numai din imagini si carti, cu intinsele sale podgorii, peisaje rurale idilice si orase vechi de secole;

  • sa vad Domul din Milano, un poem in marmura, precum scria Mark Twain;
  • sa mananc o pizza perfecta in Napoli;
  • sa merg la un meci pe San Siro (stadionul lui AC Milan)… si chiar si un concert (pe 31 iulie vine Robbie Williams);

  • sa admir celebra „Cina cea de taina” a lui Leonardo da Vinci;
  • sa pozez la nesfarsit mastile Carnavalului de la Venetia;
  • sa ma uimeasca Turnul inclinat de la Pisa;

  • sa ma plimb pe malurile Lacului Como, considerat cel mai frumos dintre lacurile italiene si despre care Shelley, al doilea poet preferat al meu, scria: „Acest lac depaseste orice am vazut ca frumusete… Legatura intre cultura si profunzimea neimblanzita si fermecatoare a naturii este atat de stransa, incat linia care le desparte poate fi cu greu descoperita” (1818);
  • sa merg la un spectacol de patinaj Opera on Ice la Arena din Verona ♥;

  • sa vad Casa Julietei;
  • sa explorez Vicenza in cautarea frumoaselor cladiri ale lui Palladio, unul dintre cei mai cunoscuti arhitecti medievali, in special Teatrului Olimpic (1580), cel mai vechi teatru acoperit din Europa si La Rotonda (Villa Capra Valmarana);
  • musai sa vad casutele trulli din Puglia;

  • sa ma minunez in fata picturilor lui Giotto din Cappella degli Scrovegni din Padova;
  • sa mai vizitez o data Basilica di Sant’Antonio, pentru lucrarile lui Donatello;
  • sa ma incante privelistile Lacului de Garda;

  • sa testez daca ma pot satura vreodata de pastele carbonara…sau de extra-mega-delicioasa inghetata amarena :)) ;
  • sa gust din mancarea bolognesa, care are reputatia de a fi cea mai buna din Italia;
  • sa ma surprinda mozaicurile Ravennei…

…si atatea altele. Despre toate astea, realizari sau simple dorinte si alte zeci de nimicuri observate aici, vreau sa povestesc cu voi. Printre articole cu dor nebun de casa si familie!

Asadar, sper ca veti lasa deoparte prejudecatile si retinerile, cei ce le aveti, si sa ma insotiti in mica aventura.

Voi face o noua categorie, La dolce vita, in care vor fi incadrate cea mai mare parte a postarilor cu aceasta tema – frumoasa Italie. Despre obiceiurile sale, oameni, locuri, stiluri de viata si alte lucruri ce imi vor umple zilele aici… atatea cate or fi :).

Va asigur ca vor fi cel putin interesante, daca nu incantatoare.

Surse foto: Starming, Smash materials, Travel ViVi, Archonestate, Mari’s World, The becker, Saving Paradise, World Figure Skating.

Sundays are for lovers [3]

Duminica trecuta am petrecut-o la pas, cu Pingu, printr-un orasel minunat. La un pas de munte, la un pas de malurile raului, pe poduri vechi si pe acorduri duioase de pian.

Pe podul de lemn, construit in 1209, trecut prin lupte, atacat de francezi, reconstruit mai apoi dupa schitele lui Palladio, am avut norocul de a gasi nu doar un peisaj de vis, ci si o muzica pe masura celor vazute. Sa incantam si ochii, si urechile. Pe mijlocul podului, un pian negru la care canta, zambitor, Paolo Zanarella. Pianistul care isi gaseste locurile cele mai putin obisnuite pentru un astfel de spectacol, propunandu-si sa aduca muzica sa in atentia tuturor, in momentele cele mai simple din viata. In timpul unei plimbari, in timpul degustarii unei inghetate, in timp ce te indrepti spre casa… in timp ce eu si Pingu ne facem poze intr-o alta duminica memorabila.

O duminica de neuitat pe un pod ce a facut istorie, supravietuind furtunilor, greutatilor, luptelor din vremurile trecute. Le avem si noi pe ale noastre, dar intocmai ca acest pod vechi, trecem prin ele si renastem de fiecare data, cu tot mai multa dorinta, cu tot mai multa pasiune. De 2 ani si 11 luni 🙂

16 06 2013 (21)16 06 2013 (8)16 06 2013 (10)16 06 2013 (291)16 06 2013 (17)16 06 2013 (11)16 06 2013 (40)DSCN3402

Amintiri cu miros de trandafiri

Albina ratacitoare s-a intors.
Cu scoici in geanta si nisip pe sandale. Am fost pentru prima oara in Bulgaria, intr-o vacanta de patru zile.

DSCN0948Ne-am trezit in toiul noptii, ne-am luat bagajele, facute bineinteles pe ultima suta de metri, si, desi am dormit doar trei ore inainte, ne-am imbarcat inca dinainte sa rasara soarele cu mare entuziasm. Caci iubesc diminetile… atunci cand plec devreme in vacanta.

DSCN0806Dupa un popas la Mangalia, pe la pranz eram deja pe taram bulgaresc, in drum spre hotelul nostru. Un drum plin de indicatoare cu litere rasturnate (caci tare nu imi place scrisul chirilic 😀 ) si flori move de liliac.

DSCN0835Hotelul s-a dovedit a fi o alegere buna. Dragut, curat, cu parcare pazita, cu piscina, foisor, terase, gratar, muzica live la cina etc.

Ne-a placut marea, nisipul, statiunea, vacanta toata! 😀
Ne-am aventurat atat pe plaja si in piscina, cat si in padurea (parc natural) din apropiere… in cautarea unui castel. In realitate, ne-am istovit toata energia pe poteci, dealuri si vai, pana la o fantana veche dupa care ne-am intors secatuiti la masa, la hotel. Ne-am ales insa cu poze minunate, multe rasete si poante, plus extrapofta de mancare dupa atata efort :)))

DSCN1190DSCN1200Am incercat pentru prima oara sistemul all inclusive, pentru ca ni s-a parut avantajos si comod. Mi se pare perfect pentru o vacanta lenesa la mare (precum cea de fata), dar nu l-as alege in cazul in care as vizita un oras cu foarte multe obiective turistice interesante, pe care sa fiu nevoita sa le vad in fuga pentru a ajunge la timp la o salata. N-am stat oricum nici acum doar in baza hotelului si, din curiozitate si dorinta de diversitate, am testat si doua restaurante. Ambele traditionale. Am avut placuta surpriza ca in ambele sa gasim meniuri scrise in romana si muzicanti care sa ne cante pe limba noastra. Intr-unul dintre ele, am auzit de doua ori Ciocorlia, cantata superb la vioara de formatia restaurantului. Violonistul ne-a cantat pe rand cu vioara pe dupa cap, cu mana pe la spate, cu sticla de sampanie si fel de fel de alte pozitii ciudate.

Daca aveti de gand sa ajungeti prin zona, va sfatuiesc sa nu va faceti griji ca v-ati putea simti stingher, intre straini. Veti auzi vorbindu-se romaneste la orice pas. Din 10 masini intalnite, 8 sunt cu numar de Romania. Sa nu planuiti nici sa va imbunatatiti engleza. Cea mai mare parte a vanzatorilor stiu binisor romana si se intampla sa o inteleaga chiar mai bine decat engleza 😀

Si ca veni vorba de magazine, pregatiti-va pentru multe standuri pline cu produse pe baza de trandafiri. Daca va plac trandafirii, o sa va incante absolut toate! Nu sunt bani pe cate lucruri frumoase de cumparat 😀 De la sapunuri in forma frumoaselor flori, pana la dulceata de trandafiri. De la lichior din aceleasi flori, pana la tot felul de obiecte din ceramica, pictate in nuante rozalii de flori. Orice! Asa da mandrie pentru simbolul national.

DSCN1362Bezmetica de Loryloo a aflat abia intoarsa acasa ca trandafirul este brandul turistic care promoveaza Bulgaria in intreaga lume (pentru ca inainte cu o zi de plecare am cozonarit toata ziua in loc sa caut info). Pare-se ca uleiul de trandafir se obtine atat de greu si este atat de valoros, incat este supranumit „aurul lichid” al tarii. Pentru obtinerea unui singur kilogram de esenta sunt necesare 3000 kilograme de petale de trandafiri, culese manual, dimineata, inainte ca roua sa se evapore. Si au suficiente flori incat sa depaseasca anual o tona de ulei de trandafiri. Bulgaria are o suprafata de 360 de hectare de gradini de trandafiri! In plus, pentru ca respecta atat de multa regina florilor, i-au dedicat si numeroase festivaluri. Inca un lucru de pus pe lista mea de „must do”: participare la Festivalul anual al trandafirului in Bulgaria! 🙂

Ca orice albina, topita dupa flori, mi-as fi luat tot din magazinele florale. Noroc ca m-a tinut portofelul in loc, ca altfel invadam masina lui Pingu si-o faceam automat de fete, cu atata miros de trandafiri. Mi-am luat totusi cateva produse comestice (sapun in forma de trandafir, gel de dus, esenta), miere de trandafiri si alte doua minunatii pe care vi le voi prezenta intr-un articol urmator. Abia astept, le ador!

Pe langa vizitat magazine, stat la piscina, pe plaja si alte activitati trantoricesti, ne-am facut timp si de sarbatorit sarbatorile de Pasti in stilul nostru. Am mers la o Biserica din statiune in seara de Inviere, la miezul noptii si am avut surpriza sa vedem ca toata statiunea se gandise la acelasi lucru. Nici pomeneala sa ajungi sa iei lumina din lumanarea preotului, dar cel putin ne-am incarcat sufletul cu lumina si caldura. In diminetile ce au urmat, am pastrat traditia spalarii pe fata cu apa in care am pus un ou rosu si cativa banuti. Nu stiu cat de cunoscuta va este aceasta practica, dar eu una am crescut cu ea, asa ca nu puteam renunta acum, chiar si in conditii vitrege 🙂

DSCN1129Am imprumutat cana lui Pingu, cu Steaua, pe care si-a cumparat-o cu o zi inainte (nici in Bulgaria nu uita de fotbal!). Am pus un ou rosu, de la mama de acasa (caci nu ne putea lasa sa plecam fara macar ceva simbolic de Paste…daca la hotel n-au vopsit oua?) si cativa leva, asa ca voi fi rumena tot anul si, teoretic, voi avea si banuti cat pentru a-mi face toate poftele de albina 😀 Ca or fi leva, ca or fi lei, te mai uiti? 😆 Sa tot fie, cum o fi, caci mai vreau vacante ca aceasta!

DSCN1398

Visul venetian

„If you read a lot, nothing is as great as you’ve imagined. Venice is… Venice is better.” – Fran Lebowitz

Un eveniment ce se organizeaza inca din 1094 a ajuns sa imi incante si mie sufletul in weekendul ce a trecut. Carnavalul de la Venetia, un oras pe care il vad pentru a treia oara si cu toate acestea cred ca nu am ajuns sa-l cunosc mai mult de 5 %, la cat de multe minunatii ascunde.

De data aceasta am gasit orasul mult mai aglomerat, dupa cum era de asteptat, dar la fel de frumos si incantator.

Mastile si costumele de toate culorile te intampinau oriunde intorceai capul, de nu stiai pe care sa o admiri mai intai si pe care sa o fotografiezi mai repede, sa o pastrezi in amintire.

Ca sa fiu si eu in spiritul carnavalului, mi-am vopsit pe fata o floare (albastra), ca multi alti turisti, la unul din artistii ce isi pozitionasera ustensilele in mijlocul strazilor. Ca sa fim amandoi in spiritul distractiei, ne-am facut si caricaturi la un talentat italian, costumat in clovn.

Cu greu m-am lasat urcata in vaporasul ce ne ducea inapoi spre parcare, caci nu-mi venea deloc sa plec si sa las toata frumusetea asta in urma mea.

Continuă lectura