Agonie si extaz

„Fiecare se naste pe lume cu o chemare.”

Chiar daca uneori aceasta chemare iti aduce si furtuni, este aceeasi care iti si lumineaza inapoi sufletul cu un curcubeu. Asa cum a fost arta pentru Michelangelo.

“Arta este pentru mine o tortura, dureroasa atunci cand merge prost, un extaz atunci cand merge bine, dar care ma acapareaza intotdeauna. Dupa ce am terminat o zi de munca sunt ca o coaja. Tot ce aveam in mine este dat marmurii sau frescei. De aceea nu mai am nimic de dat in alta parte.”

Citind „Agonie si extaz”, nu doar faci cunostinta cu aspecte dintre cele mai intime din viata lui Michelangelo, dar simti ca traiesti o data cu el bucuria de a fi apreciat pentru munca depusa, extazul atunci cand se contureaza idei noi, umilinta, singuratatea, durerea, extenuarea.

Artistul este infatisat inca din copilarie, de la 13 ani, cand este nevoit sa isi infrunte tatal in nenumarate randuri pentru a-si putea urma pasiunea.

„- Ce fel de vise sunt acestea?

– Singurele pe care le am.”

” – Nu te-am crescut ca sa ai ambitii, e destul sa faci bani.”

Pe rand apoi, vei afla cum geniul sau a fost oglindit in sculptura, pictura, desen, arhitectura si poezie. Cum inima sa a cunoscut iubirea adolescentina alaturi de Contessina de Medici, iar mai tarziu marchiza Vittoria Colonna.

„Niciunul dintre ei nu se misca mai aproape, buzele lor zvelte si tinere nu se atinsera. Totusi simteau ca erau prinsi intr-o imbratisare iubitoare.”

Dar cum mai presus de toate, Michelangelo a trait pentru pasiunea sa, pentru marmura. Pentru a atinge perfectiunea ori de cate ori mainile sale ar fi lucrat piatra serena.

„Era ciudat cat de goala ii era inima atunci cand palmele erau goale.”

„Agonie si extaz” nu este o carte doar pentru cei interesati de arta. Este o carte pentru sufletul oricaruia dintre noi, fiindca acei care o vor citi rand cu rand, vor intelege ca nu este doar o biografie a unui geniu, ci este o lectie pentru fiecare cititor, de a-ti urma pasiunile, de a nu te multumi doar cu ceea ce primesti, de a avea rabdare, de a avea incredere in Dumnezeu si calea aleasa de acesta, de a lupta pentru ceea ce iti umple viata de bucurie.

„Viata a fost buna cu mine. Dumnezeu nu m-a creat ca sa ma abandoneze. Am iubit marmura, da, dar si pictura. Am iubit arhitectura si poezia. Mi-am iubit familia si prietenii. L-am iubit pe Dumnezeu, formele pamantului si ale paradisului, dar si oamenii. Am iubit viata din plin si acum iubesc moartea ca o terminatie naturala a  acesteia.”

Ps: Cu siguranta dupa lectura acestei carti, cea mai mare parte a cititorilor isi va dori sa viziteze Florenta. Atat de frumos, emotionant, dar si autentic, a scris Irving Stone.

It’s been a while…

E zi de simtit rau si de stat in pat. Si de amintit ca e ultima zi din martie. Luna in care nu am scris nimic pe blog. Prima luna in care nu am scris nimic, in vreun an si jumatate aproape. Trist.

Nu ca nu ar fi fost vointa, nici macar pentru ca nu ar fi fost timp printre cursuri si lucrat la licenta, nici…. Nici nu stiu. Iarasi trist.

Trist si ca am pornit de n ori sa scriu postul acela cu momentele frumoase din patinaj, sugerat de Alicia intr-un comentariu acum ceva timp. Incepusem cu explicatii, cu descrieri, cu precizari de circumstante ce faceau acele programe speciale…. Cum ca dragostea mea pentru patinaj a inceput cu Phillippe Candeloro si toti muschetarii din patinaj imi vor aminte intotdeauna de el, cum ca Joannie Rochette este eroina Jocurilor Olimpice din 2010, patinand si castigand medalie olimpica la cateva zile dupa moartea mamei sale, cum ca Irina a facut programul vietii ei la Moscova, dupa o perioada dramatica atat pe plan personal, cat si profesional… si altele. Dar in final, mai importanta decat toate circumstantele, este daruirea lor totala, pe doua patine, timp de cateva minute, asa ca e mai bine sa ii urmariti pe ei, decat sa cititi in continuare baliverne loryloocesti.

Fara top, pentru ca nu m-a lasat inima 😀 si bineinteles, foarte subiectiv. Fara punctaje, clasamente, recorduri, pentru ca as vrea sa vedeti cu ochii sufletului si nu ai mintii. Enjoy art:

* Phillippe Candeloro – D’Artagnan, Jocurile Olimpice 1998, Nagano


Continuă lectura

Amintiri cu panglici colorate

Mi-am adus aminte întâmplător cu câteva zile în urmă despre un joc ce îmi era tare drag mie şi prietenelor mele în copilărie. După-amiezi întregi ne ţinea ocupate câte o bucată de băţ de care prindeam câte o panglică lungă şi colorată, pe care o tot învârteam apoi în jurul nostru, făcând diverse forme simpatice. Nici gând să ştim noi la acea vreme cu ce se mănâncă gimnastica ritmică şi că joaca noastră era dusă de alte fete mai talentate până la rang de artă. Citind acum despre asta, observ că este un sport foarte indicat pentru fetiţe de 4-8 ani, prezentând numeroase avantaje, cum ar fi menţinerea unei stări optime de sănătate, favorizarea dezvoltării fizice armonioase, dezvoltarea inteligenţei motrice, dezvoltarea capacităţii de anticipare, rapiditate, intuitiv-operativă, prevenirea şi corectarea deficienţelor de postură şi fizice, educarea atitudinilor, convingerilor sentimentelor morale de fair-play, respect, colaborare, prietenie şi nu numai. Un sport frumos, bazat pe agilitate, graţie, încredere, echilibru şi eleganţă. Eu una l-aş lua în considerare dacă aş avea o micuţă Loryloo 🙂 Continuă lectura

La multi ani Florent Amodio

Florent Amodio e un patinator francez, de origine braziliana, care te cucereste din primele minute o data ce il vezi pe gheata. Talentat, carismatic, imbina utilul cu placutul, cu patinele in picioare, inca de pe cand unii abia invatau sa vorbeasca.

Iubeste dansul, ceea ce se vede si in lejeritatea miscarilor sale pe gheata, masinile, fotbalul, calatoriile si nu in ultimul rand, muzica. Printre artistii sai preferati se numara Michael Jackson, Alicia Keys, Beyoncé, Damien Rice, Placebo, Usher, Black Eyed Peas, Kanye West , Ray Charles. In materie de filme, Schindler’s List, The Hangover, La Rafle, The Pursuit of Happyness, Moulin Rouge, Yes Man, Stomp the Yard.

In patinaj, ii admira pe Evgeni Plushenko, Elvis Stokjo, Brian Joubert, dar spune el, nu doreste sa ii copieze pe acestia, ci sa-si creeze un stil personal. Si ii reuseste 🙂

La multi ani Flor,  astazi i se potriveste  Voltaj, 20 😀 …„tanar vreau mereu sa fiu, sa traiesc asa cum stiu, ca la 20 ani de ani, fara griji si fara bani„. Nu stim cum sta cu banii 😆 , dar cu fanii nu o duce rau deloc… si speram sa traiasca asa cum stie acum la 20 ani, cat mai mult aproape de gheata, sa ne incante ochii si sufletele, ca patinator in concursuri si spectacole, ca antrenor cand va veni momentul.

Urmariti-l cu un moonwalk de exceptie, la Bucuresti, in cadrul showului Kings on ice. Cand ma gandesc ca l-am vazut si live… inca mi se pare vis :))