Words are very unnecessary…

„Fiecare este in adancul sau precum o biserica si peretii sunt impodobiti cu fresce sarbatoresti.

In prima copilarie, cand fastul este inca liber, e prea intuneric inauntru pentru a vedea tablourile si apoi, cand se lumineaza din ce in ce mai mult, vin nebuniile copilaresti si falsele doruri si rusinea insetata si acestea tencuiesc fiecare perete.

Si vreunul intra adanc in viata si trece prin ea, fara sa banuiasca vechea minunatie sub saracia treaza. Fericit insa cel care o simte, care o gaseste si care o dezvaluie in ascuns. El isi va face un cadou. Si el se va intoarce in sine.”

Rainer Maria Rilke, Jurnale de tinerete

The Young Victoria

Pentru o dupa-amiaza ploioasa, genul meu favorit de film:

The young Victoria
Her country. Her heart. Her majesty.

„V: Do you ever feel like a chess piece yourself? In a game being played against your will.
A: Do you?
V: Constantly. I see them leaning in and moving me around the board. […]
A: Then you had better master the rules of the game until you play it better than they can.
V: You don’t recommend I find a husband to play it for me?
A: I should find one to play it with you, not for you.”

Love theme – Only you, Sinéad O’Connor.

„Feels like only yesterday I had locked my heart away

Safe behind a castle of stone, sure I’d always be alone

Only you know how to hear me through the silence

You reach a part of me that no one else can see

Forever true there’s only me and only you… Only me and you.”

Cu usile inchise

„Noi clipeam din pleoape. O clipita, asa se chema asta.

Un mic fulger negru, o cortina care cade si care se ridica, si gata: a avut loc o intrerupere. Ochiul se umezeste, lumea dispare.

Nu poti sa-ti inchipui ce efect racoritor are. 4000 de repaosuri intr-o ora. 4000 de mici evaziuni.” – Sartre.

Sursa poza.



Grigore Vieru

Zilele trecute, cand ma plimbam prin Copou, mi-a atras atentia in mod deosebit, pe langa statuile lui Mihai Eminescu si Ion Creanga, cea a lui Grigore Vieru, pe care, cum v-am spus si in postul anterior, era pus un buchetel de lacramioare… si pentru ca apoi vorbeam cu fetele, pe o banca, despre asta, mi-am adus aminte astazi sa caut cateva poezii de-ale lui.  Frumos suflet de om.

Poate că într-adevăr ochii femeii iubite sunt marginea lumii.

Nu mi-aţi spart cerul din fereastră odată cu geamul.

Poţi iubi până la Dumnezeu, dar este cu neputinţă să şi gândeşti până la El.

Lasă-te răstignit, adevărule, poate că te va găsi lumea în sufletul ei aşa cum l-a găsit pe Hristos.

Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă, când nu va mai fi iarbă, copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră, când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer – şi nu vor mai fi nici copii atunci…

Nu am, moarte, cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc

Cum te blestema unii, vreau să zic,

La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi

De-ai avea mamă şi-ar muri,

Ce-ai face tu şi cum ar fi

De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc.

Vei fi mare tu, eu voi fi mic,

Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,

Milă de tine mi-i,

Că n-ai avut niciodată mamă,

Că n-ai avut niciodată copii.

•••

Cititi mai multe pe site-ul dedicat poetului.