Surpriza!

Buna dimineata! Eu si Pingu suntem in drum spre Bucuresti… spre aeroport mai exact. Nu, nu plecam in nicio calatorie minunata, desi asta ar prinde bine intotdeauna 😆 . Mergem sa ii intampinam pe sora mea si prietenul ei :D. Intr-o pauza de la servici, vin pentru trei zile acasa. Mama, tata si nepotelul nu stiu nimic! S-au trezit cu totii linistiti de dimineata, si-au baut cafeaua/ ceaiul, au plecat la servici/ scoala, fara sa aiba habar ca la 2000 km distanta, cineva s-a trezit cu mult inaintea lor si vin sa le faca o surpriza. Va fi o dupa-amiaza memorabila :D. Ps: scuze pentru lipsa semnaturii. Scriu primul post de pe telefon. (posibil sa se fi strecurat si greseli…astea nu stiu daca se datoreaza telefonului sau entuziasmului :D)

Bucuria lucrurilor simple [2]

Eram cu Pingu cand s-a apropiat de mine. Peste doar cateva minute a vrut sa plece, dar nu inainte de a face un pas inapoi si a-mi face un semn cu mana, sa imi intorc privirea, pentru a-mi spune cateva cuvinte, cu cel mai serios chip pe care il putea avea:

„- Esti draguta!”… se aude glasul dulce al unei fetite de vreo sapte anisori 🙂

Nu stiu ce a facut-o sa ma complimenteze astfel, poate sa fi fost zambetul larg pe care i l-am afisat atunci cand am auzit-o intreband la un bar, impreuna cu prietenele sale la fel de micute, daca are frisca pentru prajituri 😆

I-am multumit in fata, pentru compliment… si in gand, pentru ca mi-a facut ziua mai frumoasa 🙂

Zambeste! Poti face un om fericit!

In urma indemnului la zambete adresat de catre Chinezu, tuturor bloggerilor, am aflat despre campania organizata de Colgate, de a dona un produs catre Crucea Rosie Romania pentru fiecare zambet incarcat in galeria de zambete prin aceasta aplicatie.

Tot ce trebuie sa faceti este sa va faceti timp 3 minute pentru a accesa pagina campaniei si pentru a incarca in aplicatie o fotografie de-a voastra zambind, dupa care sa ii dati like sau share pentru ca toti prietenii vostri sa afle si sa vi se alature. Fiecare like sau share inseamna un produs donat.

Ajutati si voi la strangerea a 100.000 de zambete 🙂

Little things that make my world go round

( Leapsa de la sis’ Alina )

Marile mele pasiuni s-au mai schimbat de-a lungului timpului… cum era si firesc, cred. Dar sunt trei care au ramas aceleasi de vreo… 20 de ani incoace, sa zicem (pff, al naibii, ce mai trece timpul). Literatura, muzica si patinajul. Toate trei pentru minte si pentru suflet.

Cartile mi-au fost prietene de nadejde de cand ma stiu. Mi-au adus si liniste, si alinare, si bucurie si tot ce am avut nevoie. Toate astea sunt valabile si pentru muzica, desi gusturile s-au mai schimbat. Cat despre patinaj… deja ma stiu cam toti cei din blogroll ca sunt „fata cu patinajul”, cea care ii inebuneste cu posturi extralungi si dese in timpul competitiilor importante. Si nici n-as putea altfel, caci atunci cand patineaza oameni extraordinari precum Plushenko, Lambiel, Takahashi, nu  poti sa nu te dedici si tu trup si suflet.

Iubesc de asemenea sa fac fotografii si tanjesc dupa un aparat performant… caci am ghinionul ca toate pe care le cumpar sau le primesc sa se strice, cu sau fara motiv…cum s-a intamplat recent cu nikonul primit de ziua mea. Pentru cei interesati, sa stiti ca pentru urmatoarea zi de nastere…mi-as dori un canon, mai rezistent daca se poate 😆

O pasiune mai noua este handmade-ul  si de aceea in laptopul meu o sa se  gaseasca intotdeauna fel si fel  de modele de cercei si bratari, de tipuri de margele, tutoriale si alte idei de tot felul. Cel mai drag imi este sa fac cercei in tot soiul de culori. Nu sunt nici pe departe atat de priceputa pe cat ar trebui, dar pentru mine e mai important sa fie facute lucrurile cu dragoste, decat sa fie perfecte.

Si chiar de ma afund uneori in margele si le mai pierd prin camera, mai raman cu ele prin buzunare, cu ate prinse de bluza sau mai stiu eu, nu am uitat si nu am lasat deoparte nici gatitul. O activitate  care imi aduce satisfactie mai mereu, mai ales atunci cand se desfasoara cu muzica pe fundal si cand se termina cu zambetele tuturor celor de la masa, in semn de multumire.

Imi iubesc colectia de monezi, despre care planuiesc sa va povestesc o data. Iubesc orice tine de Egiptul antic si se poate vedea clar in biblioteca mea, care are un raft dedicat in totalitate Egiptului. Ceasurile, animalele, florile, globurile din calatorii. Momentan am doar doua… dar asta nu e un motiv sa nu incep o adevarata colectie, ci din contra, un motiv in plus sa calatoresc mai mult :).

Cutii, cosulete, cufere, orice lucru in care se poate depozita ceva. Un lucru pe care desigur mama nu ar putea decat sa il urasca, intrucat toata viata i-am umplut casa cu tot felul de nimicuri nefolositoare, dar pe care imi era si imi este drag sa le strang in zeci si zeci de cutiute.

Agendele. Intotdeauna sunt dispusa sa imi cheltui banii pe o agenda frumoasa, chiar de va sfarsi ca multe altele, prin sertare, neterminata. Una singura a fost scrisa pana la ultima pagina, inclusiv pe coperti, iar aceea cuprinde unul dintre cele mai frumoase capitole din viata mea.

Si ca sa fiu macar cu o chestie la moda, ador gentile. Sunt de parere ca niciodata nu poti spune ca ai prea multe genti 😆

Sunt o parte din lucrurile marunte care imi bucura sufletul zi de zi si imi fac lumea mai frumoasa, alaturi, desigur, de oamenii importanti din viata mea – familie si prieteni.

Cadoul perfect

„The human heart has hidden treasures, in secret kept, in silence sealed. The thought, the hopes, the dreams, the pleasures, whose charms were broken if revealed.”

(Charlotte Bronte)

Intr-un film dragut pe care l-am vazut intr-o perioada in care il adoram pe Ryan Reynolds, o tanara avea o intreaga colectie, foarte interesanta, de carti… colectie cuprinzand de fapt aceeasi carte in tot felul  de variante, editii, edituri (de ce, vedeti in film :D). „Jane Eyre” se numea cartea, „Definitely, maybe” se numeste filmul de care va spun.

Asemenea lui April, tanara din film, si eu am o pasiune veche pentru surorile Bronte. Preferata mea a fost insa dintotdeauna Emily si desigur si a sa opera „La rascruce de vanturi” – cartea mea preferata din toate timpurile. O aveam deja in biblioteca in doua variante. Dintre care una foarte veche, de prin anii ’60, dar cu care eu m-am intalnit prin clasa a 8-a, cand mi-a daruit-o tata, iar eu nu am lasat-o din mana o zi intreaga, pana am terminat-o de citit. Intre timp, am mai citit-o de cateva ori, pentru ca mai apoi sa mai am inca o varianta a sa, intr-o editie mai noua.

Astazi am adaugat-o si pe a treia, dupa ce am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri posibile. De la Ty, colectia  „Surorile Bronte”, intr-o varianta teribil de draguta, ce m-a cucerit pe loc. Le voi citi pe toate cu cea mai mare placere, mai ales stiind ca mi-au fost daruite cu dragoste… si ca au fost scrise cu atata pasiune de minunatele surori.

Cadoul perfect pentru un cititor inrait si un fan Bronte 🙂 Multumesc din inima, Ty!

Ploua

Din gânduri, încet
se împrăştie ceaţa.
O floare îndrăgostită
e sufletul tău.
Bliţul fulgerului
îţi luminează faţa.
Eşti fericit –
te-a fotografiat Dumnezeu…

Vasile Romanciuc

Paste fericit!

Trece prea repede timpul. Pastele de anul trecut parca a fost ieri si deodata din nou… Postul Mare, pregatirile, vopsitul oualor, coptul cozonacilor.

Astazi a fost o zi extralunga si inca nu e gata. In scurt timp, o sa ma indrept spre biserica, pentru lumina. De maine, doar timp pentru cei dragi. Nu ca nu mi-ar fi blogul indeajuns de drag, dar internetul in intra in planurile mele de Paste. 🙂

Asa ca fac urarile de pe acum. Va doresc in primul rand pacea inimii… Sa aveti puterea sa ii iertati pe toti cei care v-au gresit, sa aduceti lumina si iubire in inimile si gandurile tuturor celor din jur. Sa aveti sufletul precum orice biserica in noaptea de Inviere. Luminat, plin de iubire si credinta. Paste fericit!

Casa, dulce casa

Se spune ca de Craciun toate drumurile duc acasa. Pe atunci nu am ajuns, dar martie n-a putut sa ma mai tina in loc si iata-ma tastand acum din locul cel mai drag mie. Dor mi-a fost de toate. De sufletele mari ai celor de acasa, de animalele mele lasate in grija lor, de ghioceii din gradina, de camera mea si toate lucrurile adunate intr-un spatiu doar al meu. Acum sunt din nou printre ele si nici macar vremea asta mohorata nu imi poate tulbura bucuria.

Poate doar foarte putin sa imi increteasca fruntea noua mea tunsoare nici prea de fete, nici prea de baieti. Deh, asa-i cand te framanta prea mult sa te tunzi si dra frizerita nici nu pricepe ce ii explici. Eu si Amelie ce ne-am trezit cu parul asa scurt, diferenta ar fi ca ei ii sta perfect, in timp ce eu arat ca un motociclist care a uitat sa isi scoata casca 😆

In rest toate sunt spre bine… si dupa cum spunea unul din poetii mei preferati, Rabindranath Tagore:

„Eu am devenit propria mea versiune de optimist. Daca nu pot trece printr-o usa, voi trece prin alta sau voi face o usa. Va veni ceva minunat indiferent de cat de intunecat este prezentul.”

Sa zambim asadar! 🙂

Lacatele iubirii

O noua moda in exprimarea sentimentelor de catre cuplurile de indragostiti a pus stapanire pe podurile oraselor Frankfurt, Venetia, Graz, Cluj, Sankt Petersburg, Riga, Florenta, Roma, Paris si cate si mai cate altele din intreaga lume.

Sute de poduri s-au umplut de lacate colorate, inscriptionate, agatate de indragostiti, lacate a caror chei au fost aruncate mai apoi in apa, totul ca simbol al iubirii eterne.

Fenomenul se crede ca ar fi inspirat dintr-o scena a unui roman italian – „Ho voglia di te„, a lui Federico Moccia, aparut in 2006, cu toate ca un obicei asemanator exista in Florenta, cu mult timp in urma, pe cand soldatii agatau lacatele dulapurilor, pe diverse structuri din oras, sarbatorind astfel sfarsitul armatei.

Recunosc ca mie imi este draga traditia asta, atat timp cat nu duce la nici o stricaciune, dupa cum ar fi vorba in cazul podurilor vechi, valoroase, precum cele din Venetia, Paris. In Rusia s-a gasit chiar si o alternativa, respectiv niste copacei din metal de care se pot agata lacatele.

Zilele trecute, iesita in plimbare, am zarit si eu un pod al declaratiilor. S-a lasat cu sedinta foto, desigur 😆


Continuă lectura