The amazing everyday [6]

P1060149Ten tiny little fingers that always want to play,
that never stop exploring the wonder of today.
Ten tiny little fingers that from the very start,
will reach out for tomorrow yet always hold your heart.

Anunțuri

Stardust fallen from the hands of God

Cine a zis ca toate zilele de luni sunt groaznice? Zilele de luni pot fi grozave!

Chiar si dupa o noapte nedormita, chiar si dupa ore intregi de stat in sala de asteptare, chiar si cand nu ai avut timp/ stare sa mananci aproape nimic toata ziua, chiar si cand esti pe fuga o zi si o noapte. Zilele de luni pot fi minunate. Mai ales cand faci cunostinta cu acel care va deveni una dintre persoanele cele mai importante din viata ta.

Stiti scenele acelea din filme cand tatal intra alergand in spital, intreaba in stanga si-n dreapta unde este sotia lui care naste chiar acum??! Si alearga, alearga pe holuri… Ei bine, eu sunt cea din spatele lui. Azi. Cea care alearga sa dea primii pupici de matusica, sa fure primele zambete si sa surprinda primele priviri.

Bine ai venit in viata noastra Nicolas! Te intampin cu un tricou albastru cu o inima mare rosie. Sa stii inca de pe acum cat te iubesc.

Miracolul vietii

Gelul albastru de pe burtica pare sa se fi strans, intr-o parte, intr-o forma de inimioara, inainte de a fi imprastiat. Cu ajutorul lui, monitorul alb negru incepe sa imi arate imagini nedescris de emotionante. Un nasuc adorabil, doua falcute, piciorusele, o mana desfacuta care parca ne saluta… o inimioara batand poate la fel de tare ca a mea.

Mi se intampla pentru prima oara. Il vad pe cel ce imi va aduce milioane de zambete, emotii, bucurii. Al doilea nepotel 🙂 . In cateva zile il voi tine in brate… si voi vedea din nou cea mai frumoasa minune pe care un om o poate infaptui.

DSCN34

PS: Fotografii minunate despre acest miracol aici.

Cele doua cuvinte

Cele mai mari declaratii vin intotdeauna de la cei mici! 🙂 Impachetate in cele mai nastrusnice moduri, spuse cel mai dulce si cel mai frumos.

Asa aud/ vad eu de fiecare data cele doua cuvinte din partea nepotelului meu 🙂

26 04 2013 (20)Legenda: Pesemne inimioara mica si mova e a lui, cea mare si rosie a mea 😀

1 Mai

A devenit o traditie ca majoritatea oamenilor sa-si croiasca drum de 1 mai spre mare, munte sau macar o padure, la un gratar. Eu am schimbat azi foaia… am fost la stadion!

Un ministadion de fapt, caci vorbim din nou despre minifotbal. Adica despre ispravile nepotelului meu 😀

Echipa din care face parte a participat iarasi intr-o competitie, de data aceasta „Cupa 1 Mai” editia 2013. Surpriza uriasa facuta de picii nostri a constat intr-un joc minunat, energic, ce a condus spre doua victorii si un rezultat de egalitate. Nepotelul a contribuit la acestea cu un gol si o pasa de gol :D.

In final, s-au clasat pe locul 2, la acelasi numar de puncte ca si prima clasata, diferenta facand-o golaverajul. Castigatoarea competitiei a fost Otelul 1.

Bucurie maxima pe Robert intreaga zi, va imaginati. Si in bucuria lui de nedescris, spre seara mi-a adus un buchet de lalele… sa imi multumeasca pentru ca i-am purtat noroc astazi 🙂

HOORAY!

DSCN0735

Un ziar, mai multe zambete

Weekendul trecut, nepotelul meu, impreuna cu echipa de fotbal din care face parte, a participat la un mini turneu. Competitia s-a numit „Memorialul Adrian Neagu” si a adunat echipe din judet, cu fotbalisti de 9 ani. Primele locuri au fost evident ocupate de echipele cu experienta lunga in spate, Steaua Dunarii si Otelul.

Echipa noastra s-a clasat in final pe locul patru. Dar baietii nostri, aflati la inceput de drum, au fost multumiti si acest rezultat si au privit turneul tot ca pe o reusita.

Astazi a aparut vestea si in ziarul local, Viata libera. Nepotelul e desigur tot numai un zambet. Maine merge cu ziarul la scoala 😆

IMG_0001 2

Patinaj sau fotbal?… Fotbal.

Doar in weekendul acesta 🙂 Caci se intampla ca in timp ce in China sunt suflete emotionate, ochi inlacrimati, pe un ring pe gheata, intr-un alt colt de lume, aici, sunt copii dornici sa isi arate forta, sa isi faca mandri parintii si antrenorul, sa primeasca aplauze, sa castige meci dupa meci pentru a castiga in final turneul de fotbal care se desfasoara de doua zile incoace.

Un turneu la care participa si nepotelul meu, cu a lui echipa formata de doar vreo jumatate de an. Alaturi de alte echipe, cu experienta de cate trei-patru ani. Cum ar fi echipele de juniori de la Otelul Galati si Dunarea 🙂

Si totusi trupa noastra de pitici s-a calificat in semifinala de maine! Dupa trei meciuri in care a inscris si Robert, nepotelul, capitan in doua dintre ele. Emotii si bucurie maxima pe el, desigur, da’ inchipuiti-va emotiile mele!

Un weekend agitat, cu strigate si aplauze multe, un weekend de neuitat pentru el si pentru noi!