Somewhere over the rainbow baby

Nu iti trebuie prea multe pentru o dimineata perfecta. Se poate si dupa o noapte nedormita… sau mai bine zis dormita pe un sfert, pe bancheta din spate, in timpul unei plimbari neasteptate. Se poate si pe o vreme capricioasa.

Ieri mi-am inceput ziua cu stropi de ploaie, pentru ca in scurt timp dimineata sa ma intampine cu un soare timid si un curcubeu de vis. Dublu chiar (dar cel doilea mai slab, putin vizibil). Din fericire am avut si aparatul foto cu mine si am putut imortaliza momentul pentru a-l pastra in amintire. Fiind incantata peste masura, curand Pingu a fost nevoit chiar sa opreasca pentru a-mi face placerea de a vedea curcubeul si in aer liber, nu doar prin geamul masinii. Nu au fost sanse sa cuprind intreg curcubeul cu aparatul foto, dar l-am cuprins cu sufletul si l-am pastrat cu mine pentru totdeauna.

In drum spre casa, pentru cateva momente, curcubeul era asezat chiar ca un arc deasupra soselei, astfel ca parea ca ne indreptam exact spre el, pentru a merge „somewhere over the rainbow way up high„… (fredonati versul acesta dupa celebra melodie, ca sa intrati in stare).

Eu si Pingu, indreptandu-ne spre curcubeu, chiar in ziua aniversarii a 34 luni de zambete. 34 luni de gasit bucurii in lucrurile cele mai marunte.

„Walk in the rain, smell flowers, stop along the way, build sandcastles, go on field trips, tell stories, say the magic words, trust the universe.”  Asa spune motto-ul meu, scris in antetul ce va intampina ori de cate ori ma vizitati :). Ieri am mers prin ploaie, am mirosit bujorii din gradina, ne-am plimbat prin locuri nestiute, ne-am oprit sa admiram curcubeul, am spus cuvintele magice (le-am si primit)…

Happiness was up to us 🙂

16 05 2013 (25)16 05 2013 (23)16 05 2013 (22)16 05 2013 (14)16 05 2013 (27)16 05 2013 (24)+ Bonus: Curcubeul de dupa-amiaza (pentru ca eu sunt atat de norocoasa incat sa vad doua in aceeasi zi), admirat din balconul meu 🙂

16 05 2013  (2)

7 pasi spre fericire

Sunt cateva ganduri marunte, spuse in cuvinte simple. Le-am regasit pe internet, le-am postat pe facebook, dar sunt vorbe care vreau sa ramana si pe blog, pentru a mi le aminti ori de cate ori voi fasfoi paginile din urma:

Gandeste mai putin, simte mai mult

incrunta-te mai putin, zambeste mai mult 

vorbeste mai putin, asculta mai mult

judeca mai putin, accepta mai mult

priveste mai putin, fa mai mult 

plange mai putin, apreciaza mai mult

teme-te mai putin, iubeste mai mult.

Cadoul perfect

„The human heart has hidden treasures, in secret kept, in silence sealed. The thought, the hopes, the dreams, the pleasures, whose charms were broken if revealed.”

(Charlotte Bronte)

Intr-un film dragut pe care l-am vazut intr-o perioada in care il adoram pe Ryan Reynolds, o tanara avea o intreaga colectie, foarte interesanta, de carti… colectie cuprinzand de fapt aceeasi carte in tot felul  de variante, editii, edituri (de ce, vedeti in film :D). „Jane Eyre” se numea cartea, „Definitely, maybe” se numeste filmul de care va spun.

Asemenea lui April, tanara din film, si eu am o pasiune veche pentru surorile Bronte. Preferata mea a fost insa dintotdeauna Emily si desigur si a sa opera „La rascruce de vanturi” – cartea mea preferata din toate timpurile. O aveam deja in biblioteca in doua variante. Dintre care una foarte veche, de prin anii ’60, dar cu care eu m-am intalnit prin clasa a 8-a, cand mi-a daruit-o tata, iar eu nu am lasat-o din mana o zi intreaga, pana am terminat-o de citit. Intre timp, am mai citit-o de cateva ori, pentru ca mai apoi sa mai am inca o varianta a sa, intr-o editie mai noua.

Astazi am adaugat-o si pe a treia, dupa ce am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri posibile. De la Ty, colectia  „Surorile Bronte”, intr-o varianta teribil de draguta, ce m-a cucerit pe loc. Le voi citi pe toate cu cea mai mare placere, mai ales stiind ca mi-au fost daruite cu dragoste… si ca au fost scrise cu atata pasiune de minunatele surori.

Cadoul perfect pentru un cititor inrait si un fan Bronte 🙂 Multumesc din inima, Ty!

Casa, dulce casa

Se spune ca de Craciun toate drumurile duc acasa. Pe atunci nu am ajuns, dar martie n-a putut sa ma mai tina in loc si iata-ma tastand acum din locul cel mai drag mie. Dor mi-a fost de toate. De sufletele mari ai celor de acasa, de animalele mele lasate in grija lor, de ghioceii din gradina, de camera mea si toate lucrurile adunate intr-un spatiu doar al meu. Acum sunt din nou printre ele si nici macar vremea asta mohorata nu imi poate tulbura bucuria.

Poate doar foarte putin sa imi increteasca fruntea noua mea tunsoare nici prea de fete, nici prea de baieti. Deh, asa-i cand te framanta prea mult sa te tunzi si dra frizerita nici nu pricepe ce ii explici. Eu si Amelie ce ne-am trezit cu parul asa scurt, diferenta ar fi ca ei ii sta perfect, in timp ce eu arat ca un motociclist care a uitat sa isi scoata casca 😆

In rest toate sunt spre bine… si dupa cum spunea unul din poetii mei preferati, Rabindranath Tagore:

„Eu am devenit propria mea versiune de optimist. Daca nu pot trece printr-o usa, voi trece prin alta sau voi face o usa. Va veni ceva minunat indiferent de cat de intunecat este prezentul.”

Sa zambim asadar! 🙂

Pure Happiness

Uhuhu… de cand o leapsa n-am mai facut, multa vreme a trecut!

De data asta ma invita sis’ Alina sa scriu despre momentele mele de topait de bucurie.

Asadar nu s-a mai vazut albina super-mega-fericita asa ca mine atunci cand am luat Bacalaureatul, cand am aflat ca am luat zece la licenta, cand mi-am vazut nepotelul pentru prima data, la maternitate, cand imi spune el   „te iubesc” cu privirea aceea anume, cand imi spune nepotelul acelasi lucru cu imbratisarea aceea anume, cand am vazut Venetia, cand imi  vad sora dupa cate un an petrecut la distanta, cand am fost la spectacolul Kings on ice si l-am vazut pe Evgeni Plushenko de la cativa cm…. Si v-as mai spune, dar pe urma o sa fiti invidiosi ca prea fericita e albina asta 😆

Asa ca vreau sa le stiu si eu pe ale voastre: Klausen, Oana Clara, Malina, Miss Roxanne… daca doriti 🙂

E rau sa vrei un suflet fericit?

pink.peonies

In timp ce invat pentru un examen, tot deplasez dupa mine, in functie de unde ma stabilesc cu foile, pixurile si toate cele, o vaza cu bujori.  Imi pare ca indulcesc materia asta urata si o fac un pic mai atragatoare in compania parfumului celor cinci manunchiuri de petale roz.

In acelasi timp, ma gandesc ca invat atat drept, cand eu as fi fericita de fapt chiar si doar intr-o florarie, de fapt intr-o gradina mare cu flori… caci in florarie, florile iti aduc doar o bucurie de scurta durata, asemenea prietenilor care isi amintesc de tine doar de ziua ta. Eu si gradina mea cu flori, in care as citi in timpul liber orice in afara de drept. They say if you have a garden and a library, you have everything you need.

Citisem un articol la un moment dat: „De ce, daca visez de mic sa vopsesc garduri, ma tem sa fac asta pentru ca lumea ma va vedea mai rau decat daca as fi doctor?”

„Meseriile nobile. Ce inseamna „meserie”? Ce inseamna „nobil”? Cine face aceasta imparteala? Si de ce este acceptata intru neimplinirea noastra? De ce, daca visez de mic sa vopsesc garduri, ma tem sa fac asta pentru ca lumea ma va vedea mai rau decat daca sunt doctor? De ce sa trag de mine intr-un sens in care poate nu voi fi niciodata talentat? As fi putut vopsi garduri intr-un mod atat de armonios pentru sufletul meu! As fi putut aduce multumire celor ce le-ar fi vazut, dar mai ales mie. As fi putut fi un om implinit doar vopsind garduri. Si chipul meu ar fi fost senin. Exista meserii reziduale. Acestea sunt de obicei, sansa cea de pe urma a celor ce n-au invatat. „Ai sa ajungi ca Z, repetentul clasei!” Evident, cineva le-ar fi putut face cu placere poate si pe astea, daca n-ar fi fost incadrate: „croitoreasa ai sa ajungi!” Ce frumoasa e croitoria! Si nu-i deloc usoara. De ce-ar fi rusinos sa faci asta? Si se trezeste careva ca a ajuns mare si n-a facut nimic din ce visa si trebuie sa faca ceva, orice, si invata croitoria! Cat sa se descurce, eventual… si nu crede-n ea, si nu creeaza, si-i un supliciu. Si-i un nefericit.”

Cu siguranta si judecator sau procuror suna mult mai maret decat gradinar, fotograf ori bucatar. Si totusi am inceput sa ma indoiesc ca primele doua meserii mi-ar face sufletul maret si fericit. N-as fi  crezut.

As putea spune ca e doar efectul materii urate pe care o citesc in prezent, pentru ca, pe cuvant de trantor, nu mi-e urat tot dreptul, criminalistica imi este inca la inima, la fel si civilul, dar e mai mult decat o senzatie de moment. Si nu stiu cat de rau sau bine este.

22 de pe 21

– „la multi ani” de la el la 00:01 – checked

– timp frumos afara – checked

– primit cadouri – cheeeecked 😀

– cantat “la multi ani” – checked

– vorbit cu sora la telefon – checked

– primit urari de la toti oamenii dragi sufletului meu – checked

– masa in familie – checked

– poale in brau cu smantanica – checked

– mancat ciocolata & bomboane ca la 7 ani, cui ii pasa de 22? – checked

– facut cinste – checked

– imbratisari, pupici, zambete – checked

Hmm… da, a decurs bine 21 septembrie 😀 A fost happy birthday pe bune.

Asta si datorita voua, albinutelor (astazi va alint, de maine revenim la „trantori”), care m-ati urat de bine si ati adaugat miere zilei de 21… aici, la fete (sis’ si Choco) sau pe facebook. Multumesc frumos! :*

 

 

Despre carti, fericire si awesome people

~ Leapsa despre carti de la Read my mind, Nighton si Malli:

Câte cărţi ai citit până acum în 2010? Leapsa asta trebuia sa vina mai spre sfarsitul anului… sau macar dupa vacanta de vara, ca sa am mai multe la activ 😀 Pana in prezent, am fost cam lenesa in privinta lecturilor. Hmm… vreo 10 cred.

  • Câte cărţi de ficţiune şi câte de non-ficţiune? Aproape toate fictiune.
  • Care e proporţia de scriitori bărbaţi vs. femei? Toti barbati.
  • Care e cartea preferată citită până acum în 2010? Papillon.
  • Care e cartea care ţi-a plăcut cel mai puţin până acum în 2010? Cele nonfictiune. Care trebuiau citite.
  • Care e cea mai veche carte citită? Dintre toate citite, nu doar 2010 presupun. Corneille – Cidul, 1637. Posibil sa gresesc.
  • Dar cea mai nouă? Nu pot spune de cartea de comercial din 2009, nu ?  😀 Nu prea citesc carti noi. Cea mai recenta cred ca este ultima din seria Twilight, Breaking Down, 2008, a lui Stephenie Meyer. Prietena mea cea mai buna, Ty, e fan.
  • Cel mai lung şi cel mai scurt titlu?Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” – Camil Petrescu. „Alexis” – Marguerite Yourcernar
  • Cea mai lungă şi cea mai scurtă carte? Papillon  si… Dama de pica, Puskin. Evident, tot din ce imi aduc aminte, posibil sa fie altele mai lungi/ mai scurte.
  • Câte cărţi împrumutate şi /sau de la bibliotecă? De cele mai multe ori imprumut de la biblioteca.
  • Câte cărţi citite sunt traduceri? In cea mai mare parte.
  • Care e cel mai citit autor anul acesta? Doar cate o carte de la fiecare, nu e unul mai citit decat altul.
  • Ai recitit vreo carte? La rascruce de vanturi.
  • Care e personajul preferat din cărțile citite până acum în 2010? Nu am.
  • Ce ţări ai vizitat prin cărţile citite? Grecia, Franta, Anglia, Egipt, Rusia, Italia, Germania, India, SUA si ar mai fi…
  • Ce carte nu ai fi citit dacă nu ţi-ar fi fost recomandată? Seria Twilight.
  • E vreo carte a cărei lectură îţi pare rău că ai amânat-o? Nu.

Continuă lectura