Cel mai bun medicament

Durere puternica de cap. Mama ma sfatuieste, ca intotdeauna, sa iau o pastiluta… Nepotelul insa…

„- Mai bine iti trece cu iubire!”, zice Robi.

Desi era si el bolnavior, ma alina acum pe mine cu pupaceli si strans in brate. Dupa vreun sfert de ora :

„- Te mai doare asa tare ?”

„- Nu prea.”

„- Vezi ca e buna iubirea ?”

Pentru ca se simtea si el rau, mama a vrut sa ii dea niste sirop si sa ii puna un supozitor. Impotriva celui din urma are razboi declarat (e de mirare?), asa ca a inceput sa spuna sus si tare, cu ochii inlacrimati, ” nuuu… ca ma iubeste Danii si imi trece! iubirea e mai buna!! 😦 „, vazand ca ii scazuse, pe termometru, temperatura cu vreo 0,2 gr, dupa ce l-am tinut pe brate si m-am jucat cu mana in parul lui.

Love heals. Doar ca o parte din cei mari uita asta uneori. Avem mai multe de invatat decat am crede de la cei cu manute mici, dar care te strang mai tare decat oricare alt prieten.

Dor de a salva lumea cu diademe si stilouri magice

[ Din seria Amintiri din copilarie 😀 ]

Era o vreme cand iubitul perfect era asemenea Mascatului in Frac, cand rochia de mireasa trebuia sa fie neaparat ca rochia printesei Serenity, cand vorbeai cu pisicile pe care le numeai Luna si Artemis, cand toate problemele luau sfarsit o data ce spuneai – “Putere moon, creeaza-ma!”.

Era vremea cand ne uitam la Sailor Moon 🙂

Continuă lectura

Zambetul de dimineata

… se datoreaza minunii din gradina 🙂 Mi-era dor de primavara la tara.

O chestie curioasa pe care am citit-o zilele trecute pe net despre ghiocel este ca in Anglia este considerat drept o floare a mortii. De ce?

Pentru ca intr-o legenda specifica acestei tari, o tanara pe nume Kerma si-a gasit iubitul mort si a asezat pe rana lui o floare de ghiocel. Iubitul sau nu a revenit la viata, precum sperase, insa trupul sau s-a transformat intr-un palc de ghiocei.

Ciudat cum pot crede unii ca daca oferi un ghiocel cuiva inseamna ca ii doresti moartea… dar… fiecare cu obiceiurile si legendele lor.

Slava Domnului ca ale noastre legende privesc cu ochi buni frumusetea asta mica 🙂

Nu-mă-uita

Hai că s-a dus şi ziua asta. Toţi cei Anti Valentine’s Day au scăpat de inimioare la tot pasul, de roşu şi roz oriunde te uiţi, de toate pluşăraiele care mai de care mai „iubăreţe” şi mai „vorbitoare”.

Apropo de ce zicea Choco de inima roşie mare şi hidoasa, i love you-oasă, mare dreptate. Am trecut pe la Kaufland (eu după mancare, ca tot omul, nu parfumuri la reducere pentru iubiii), rafturi aproape goale… o singură inimă simplă rămasă pe un raft, alte două săgetate şi declaratoare de dragoste nebună pe altul. I-au atras mai mult cele simple se pare. Păi ce să-i mai şi declare dom’le? Nu-i de ajuns că-i da inima ei / lui „4ever!!„?

Eu n-am cumpărat inimioare, eu am cumpărat flori. Pentru mine. Seminţe de fapt. Şi abia aştept să vi le arăt şi când o să înflorească.

Am citit mai multe legende despre floarea nu-ma-uita. Mi-a plăcut asta :

<< Mulţumit de frumuseţile împrăştiate pe pământ, de mâna sa puternică şi creatoare, Dumnezeu se plimba uitându-se la toate, cu o înduioşare părintească. Toate mulţumite, se plecau inaintea Sa şi ziceau: „Doamne, cu toate ne-ai înzestrat. Dă-ne şi nouă nume, precum ai dat primului om şi soţiei sale. „Fie după cum cereţi. ” Si pe rând fiecare primi numele ce Creatorul îi dete şi toate vesele, se chemau între ele şi-şi răspundeau, iar Dumnezeu îşi urmă înainte plimbarea.

În mijlocul acestor cugete, Dumnezeu se opri, auzind un glas de durere şi plângere, ridicându-se spre el: „Cine plânge? Cine este nedreptăţit în mijlocul dreptăţii şi iubirii?” şi plecându-şi Dumnezeu privirea, zări înaintea lui o mica şi neînsemnată floare albastră.”De ce plângi? Spune, căci lacrimi nu voi decât in ochiul celor ce vor greşi şi mă vor uita. „Doamne, uitată am fost de tine.Toate au nume, numai eu singură n-am primit pe al meu. ”

„Ei bine, te vei numi Nu-mă-uita. Tu vei servi celor ce se vor iubi şi nu se vor uita.”

Şi floarea surâdea şi micul ochi albastru mulţumea şi se închina lui Dumnezeu, care plecă mai departe zicând: “Va veni un timp, când mâna omenească nici te va mai sădi, nici te va mai culege şi oamenii te vor călca în picioare, precum vor călca peste inimile lor, fără a-şi mai aduce aminte că ceea ce odată s-a iubit nu trebuie a se uita şi ura va ţine loc mare în viaţa omului şi mă vor uita şi pe mine, precum te-am uitat eu pe tine, căci omul va fi cel dintâi, care va aduce pe pământ ura, crima şi uitarea şi capăt la toate va fi moartea.” >>

Nu lăsaţi uitarea să vă fie „lege a firii”. Indiferent că e cel/cea care v-a facut să nu suportaţi ziua asta (obişnuită de altfel) de 14 februarie, că e cel care nu şi-a amintit să sune de ziua de naştere, că e un prieten/o prietenă care v-a dezamăgit în nu ştiu ce privinţă, oricine. Nietzsche spune că uitarea şi mersul mai departe sunt cea mai bună înţelepciune. Eu cred că doar mersul mai departe e înţelepciune, uitarea e doar laşitate.

Hai că de la nişte floricele mă apuc să îi aduc obiecţii lui Nietzsche de acum 😀  Încă nu m-am odihnit cum trebuie după examen, asta trebuie să fie :-„

Ca să nu mă uiti ai nopţile de argint

O să ningă în părul tau iarna sufletului meu

Ca să nu mă uiţi eu ţi-am lăsat un vis

Din amintirea zilelor când ajungeam până la nori.

Winter night

De n-ar fi fost ceata ai fi vazut ca te iubeam

De n-ar fi fost frig ai fi simtit cum tremuram

De n-ar fi fost noapte m-ai fi vazut cum te priveam

De n-ar fi fost rece ai fi simtit cat te doream

Si-ai mai fi stat…

Soulmates never die.

Ca marea majoritate a fetelor, mor dupa nunti…  de la rochia de mireasa pana la cel mai mic detaliu decorativ.

Cred ca orice femeie, indiferent de cum ar arata in restul zilelor, nu o sa arate niciodata mai frumoasa ca in ziua nuntii ei. Cred ca momentul nu se negociaza – mai stam si anul asta, sa mai strangem bani si la anul poate… Cred ca trebuie sa te surprinda, sa fii aproape de heart-attack, fie si pe strada, daca nu la un restaurant fancy, fie si cu un cercel, in loc de inel, ca-n Friends 😆 . Cred in suflete-pereche (chiar daca al meu, momentan, se pare ca s-a ratacit :))… in iubire.

O vedem in fiecare zi pe strada, o auzim in mai toate melodiile, o vedem in filme, o vedem la vedete in realitate… o vedem la prieteni… e reala, exista. Si totusi certitudinea asta, cumva, nu te scapa de acele zile ploioase cand vrei doar sa te ascunzi sub patura si sa nu mai speri ca exista una si pentru tine.

Nu trebuie sa astepti vreun Edward (ca tot e moda), nu un Keats ( ca tot am vazut aseara Bright Star), e de ajuns un Catalin, un Marian, un Mihai, un Gabi, un Doru, un Cristi (si aleg nume doar dupa cazuri concrete stiute, n-am vreo legatura speciala cu vreunul 😆 )… atat timp cat te face sa te simti asa: „i almost wish we were butterflies… and liv’d but three summer days – three such days with you I could fill with more delight than fifty common years could ever contain.” (Da, in curand o sa am o fixatie cu citatul asta.)

Azi vorbesc fara sa spun nimic concret, fara sa stiu exact unde vreau sa ajung, am atitudine pozitiva, am vazut Bright Star aseara precum spuneam, e poetry in motion, indiferent de final, si am vazut poze de la nunta unor cunostinte, prieteni de-ai surorii… de asta am inceput cu subiecte de astea 😀

Mi-au placut peste masura unele poze… Da, pe Ramona n-am vazut-o niciodata asa frumoasa, pe Catalin nicicand mai fericit. Here they are (click pt marire):

Exista soulmates. And they never die.