Micii mari electricieni

O casa in plina bezna, cu doi trantori in pijamale si in totosi, urcati pe masa din bucatarie, cu surubelnite si patente in buzunare, cu lanterna in gura, atarnati de lustra. Asta ar fi vazut oricine ar fi in venit in vizita la mine si la Pingu in seara asta in jur de miezul noptii.

Caci se parea ca instalatia ne joaca feste. Ba cred ca s-a ars un bec, ba ca este un scurt circuit, s-a auzit un zgomot suspect, dai sa aprinzi becul din dormitor si se aprinde cel din baie, ce stiu eu, chestii din astea. Toate dubioase.

Eram ca doi indivizi pusi pe capatat, vorbind in soapta ca sa nu trezim restul casei si misunand de colo colo, sus jos, dintr-o camera in alta.

Am luat la controlat tot ce s-a putut, am demontat vreo doua lustre, am scos vreo trei becuri, inchipuiti-va ce ii astepta pe restul maine cand s-or trezi 😆

Si cat de urata i-o fi fost energetica lui Pingu, iata ca i-a fost de folos in seara asta si a rezolvat problema.

Maine dimineata o luam din loc, din nou, la montat lustra si becurile in bucatarie 😆

Pure Happiness

Uhuhu… de cand o leapsa n-am mai facut, multa vreme a trecut!

De data asta ma invita sis’ Alina sa scriu despre momentele mele de topait de bucurie.

Asadar nu s-a mai vazut albina super-mega-fericita asa ca mine atunci cand am luat Bacalaureatul, cand am aflat ca am luat zece la licenta, cand mi-am vazut nepotelul pentru prima data, la maternitate, cand imi spune el   „te iubesc” cu privirea aceea anume, cand imi spune nepotelul acelasi lucru cu imbratisarea aceea anume, cand am vazut Venetia, cand imi  vad sora dupa cate un an petrecut la distanta, cand am fost la spectacolul Kings on ice si l-am vazut pe Evgeni Plushenko de la cativa cm…. Si v-as mai spune, dar pe urma o sa fiti invidiosi ca prea fericita e albina asta 😆

Asa ca vreau sa le stiu si eu pe ale voastre: Klausen, Oana Clara, Malina, Miss Roxanne… daca doriti 🙂

Sundays are for lovers [1]

Cu toate ca tot ce stiu eu despre masini este cum trebuie sa arate volanul si ca intr-o buna zi trebuie sa am o broscuta (un volkswagen  beetle cabrio gri metalizat ♥ , ori verde, ori crem ori… colorata anyway 😀 ), m-am trezit peste noapte ascultand monologuri despre injectoare, toba, bujii, nebunii. La fel cum el, deodata, s-a trezit uitandu-se la patinaj artistic, intreband de ce Plushenko este mai bun decat Lambiel. Ciudata viata.

Da. Si cum dorinta de a avea broscuta aceea e mare, iar sofer personal n-o sa-mi permit, m-am tot gandit eu ca e rostul de a prinde si vreo doua notiuni acolo, ca doar deh… cat de greu poate fi sa urnesti o masina, tinand cont ca ale mele colege, trantori firavi asa ca mine, au vreo trei dintre ele carnet?

Asa ca dupa vreo cateva intentii esuate, ne gasim, eu si el in poligon. Incepem discret, cu Pingu instructor pentru ca atunci cand o fi rost de instructor platit sa nu fuga in lume de cat de nepriceputa poate fi o fiinta. Scaunul soferului ma accepta greu, o fi vrand sa dea de stire ca nu e locul meu acolo, dar cine sa-l asculte? Insistam cu fixatul scaunului si bodoganesc pentru prima data in viata “de ce a trebuit sa ma faca mama cu craci mici?”. Mda, little problem, apasa Loryloo ambreiajul la maxim daca ajungi.

Greu jocul asta ambreiaj-acceleratie, ori ridic prea repede piciorul de pe ambreiaj, ori mi-e teama sa nu apas prea tare pe acceleratie, ori ceva tot se intampla de ma sperie, facandu-ma sa uit toata ordinea actiunilor de-mi vine sa apas oriunde si sa nu mai aud nici o indicatie. Eh, o scot eu la capat si cu asta, chinui motorul de vreo cateva ori incat daca ar fi vorbit mi-ar fi spus de dulce cat pentru o saptamana, mai crispata de atat n-am aratat in viata mea, volanul il strang de parca e tot ce mi-a ramas pe lume, dar reusesc la un moment sa si merg incet si sigur . Zambet tamp pe fata. Yey, o misc chiar eu 😆 … moment de glorie la care nu as fi ajuns daca pentru inceput nu as fi avut parte de instructor pasnic asa cum s-a intamplat… Astfel ca rabdarea ma parasea mai degraba pe mine decat pe el si in loc de certuri, am avut parte de priviri calde de ochi verzi si pupi dulci.

O data incheiata prima lectie, revenim la treburi mai familiare, asa ca se incepe lucrul in echipa la bucatarie de data asta, cu rezultate mai bune si mai gustoase 😆 Un pandispan aromat si pufos.

Saptamana viitoare cred ca ar trebui sa incerc sa ma obisnuiesc cu niste pedale mai prietenoase, cele de bicicleta, caci si aici e nevoie de lectii, spre rusinea mea.

Il più grande spettacolo dopo il Big Bang ♥

Il più grande spettacolo dopo il Big Bang siamo noi, io e te

altro che il luna park, altro che il cinema
altro che internet, altro che l’opera
altro che il Vaticano, altro che Superman
altro che chiacchiere.

Il più grande spettacolo dopo il Big Bang siamo noi, io e te…

io e te, che ci abbracciamo forte
io e te, che ci sbattiamo forte
io e te, che andiamo contro vento
io e te, che stiamo in movimento
io e te, che abbiamo fatto un sogno
che volavamo insieme
che abbiamo fatto tutto
e tutto c’é da fare,
che siamo ancora in piedi
in mezzo a questa strada,
io e te,  io e te,  io e te…

altro che musica, altro che il Colosseo,
altro che America, altro che l’estasi
altro che nevica, altro che Rolling Stones
altro che football
altro che Lady Gaga, altro che oceani
altro che argento e oro, altro che il sabato
altro che le astronavi, altro che la tv
altro che chiacchiere.

Il più grande spettacolo dopo il Big Bang siamo noi, io e te

che abbiamo fatto a pugni
io e te, fino a volersi bene
io e te, che andiamo alla deriva
io e te, nella corrente

io e te, che attraversiamo il fuoco
con un ghiacciolo in mano
che siamo due puntini
ma visti da lontano,
che ci affettiamo il meglio
come ogni primavera,
io e te, io e te, io e te.

Continuă lectura