Primul an de casnicie a corespuns cu anul in care ne-am vazut cel mai putin fata de toti cei sase ani de relatie. Din cauza joburilor.
Cateodata ma gandesc ca mai bine si-ar mai da demisia din cand in cand, pentru cate vreo luna, sa putem petrece mai mult timp impreuna acum cand nici weekendurile nu le mai avem doar pentru noi. Desigur, nu ar avantaja deloc situatia financiara, dar ar ajuta inima. Si pana la urma, care conteaza mai mult… Nu-i asa?
E ciudat cum viata de adult aduce o data cu ea si viata de cuplu,dar tot ea, cea de adult, cu responsabilitati si joburi si treburi infinite, te impiedica de multe ori sa ai o viata completa si minunata de cuplu.
Dar astea-s si mofturimi la ceas de seara, e adevarat. In final nu ne putem plange oricum pentru ca stim ca ceea ce avem e ca-n filmele alea siropoase de iubire la care plangi in patura 🙂 Chiar de am uita totul intr-o zi si am lua-o de la capat, stiu ca m-as indragosti tot de el de 1000 ori. Si cand esti convins ca si reciproca e valabila, e cu atat mai frumos 🙂
Inside These Lines 