Au mai ramas mai putin de 100 de zile pana cand burtica va fi doar o amintire.
Sa imi vina a crede, nici pomeneala. Nerabdarea in schimb e la cote uriase.
De la ecografia morfologica, stim ca vom fi invadati de 50 shades of blue, de mingi, masinute, dinozauri… Si o stiu deja pana si ouale kinder, caci printre jucariile gasite in ultima vreme numai astea se numara: masinute, motociclete etc. Nu, kinderul nici macar nu e una dintre poftele lui mami, ea e cu treburi mai serioase… daca s-ar putea pizza in fiecare zi…? Aripioarele usor picante care de altfel nu m-au incantat niciodata inainte. Lactate la mic-dejun, pranz si cina. Fructe non-stop. Partea dulce e mai mult din categoria poftelor lui tati, caci desigur si el trebuie sa participe la sarcina cu ceva :))
Dar pufarinul cel mic nu e mofturos la niciunele dintre toate astea si nu creeaza probleme de nici un fel. Greturi, arsuri, astea-s toate din alte povesti, nu din a noastra. Am avut un prim trimestru lejer si de dorit oricarei mamici in devenire. Un al doilea cu oarece dificultati, dar care s-au rezolvat destul de repede si care speram sa nu mai revina. Al treilea a inceput deja si, in afara de mersul de melc si rostogolitul mai greoi din pat, nu ne plangem inca de nimic.
Da, dulcea asteptare este minunata. Sa te opresti din orice altceva, chiar si din respirat, doar ca sa privesti o burtica saltareata si sa iti imaginezi ce ar putea face pufarinul in momentele respective. Oare se intinde? Oare iti transmite „mami, te aud razand!”? Sa auzi o inimioara minuscula la ecograf. Sa vezi bucuria din ochii lui tati cand simte si el miscarile tot mai agile din burtica.
Sunt toate de nepretuit. Dar ce va urma, va fi mai presus de orice. Mirosul acela inconfundabil de bebelus, cand doarme pe pieptul tau, parfumul care poate creeaza cea mai frumoasa dependenta. Manutele pufoase ce se intind spre tine. Toate primele lui dati. Zilele complet anulate, dar pline de iubire, in care stai doar cu bebe sa il hranesti, sa il schimbi, sa il privesti la nesfarsit cum doarme, cum zambeste. Mii si mii de emotii, mereu noi, mereu speciale si mereu tot mai multe.
Toate astea abia le astept. Si nu ma sperie nimic. Nopti nedormite, temutii colici si dintisori, sunt pregatita pentru toate. Nu pentru ca nu stiu ce ma asteapta, le inteleg chiar foarte bine, le-am si trait langa nepoteii mei. Dar pentru ca stiu ca momentele speciale vor fi nenumarat mai multe si mai pretioase.
Inca putin, iubirea mea ❤ .
Inside These Lines 
Sănătate multă şi să treacă repede, să-ţi ţii minunea-n braţe!
Sarcina usoara in continuare si sa va bucurati de fiecare clipa alaturi de puiul de om! 😍
sarcina frumoasa pana la final! si nastere la fel de lina precum ti-a fost scriitura 🙂