Miercurea fără cuvinte (2): Timpul petrecut cu o pisică nu e niciodată irosit

„Miercurea fără cuvinte”, serie săptămânală de fotografii iniţiată de Carmen. Făceţi-i o vizită şi puteţi participa şi voi.

Miercurea fără cuvinte (1): Înşiră-te mărgăritare

„Miercurea fără cuvinte”, serie săptămânală de fotografii iniţiată de Carmen. Făceţi-i o vizită şi puteţi participa şi voi.

Plimbari de poveste pe langa Lacul Garda

Prima vizita Lacului Garda am facut-o in urma cu vreo 3 ani si ceva. Cautam in seara dinaintea zilei mele de nastere o locatie spre care sa cutreieram in ziua aniversara… eram indecisi intre Verona, Venetia si o plimbare prin oraselele de pe malul lacului, principala destinatie fiind Sirmione. Pentru ca unul voia ceva, altul altceva, am facut trei biletele si am tras la sorti: Sirmione!

Asa ca iata-ne pornind in splendida zi de septembrie spre unul dintre cele mai frumoase lacuri ale Italiei. Am ajuns la Sirmione in jurul orei 9 dimineata, am vrut sa fim acolo cat mai devreme pentru a-i colinda stradutele cat mai mult si pentru a avea timp de a mai vedea si alte cateva orasele. Insa Sirmione s-a dovedit a fi atat de frumos incat am pierdut mai bine de jumatate de zi acolo si am mai avut timp pana seara doar de o scurta vizita la Salo.

In Sirmione am vizitat Castelul Scaligero, situat aproape de centrul oraselului si totusi scaldat din toate partile de apa lacului. Am intrat in fortareata ce dateaza inca din secolul 14 trecand peste un pod mobil medieval. Din orice pozitie si de la orice inaltime, ne-a oferit o panorama de vis…

Dupa cateva ore petrecute pe stradutele micutului Sirmione, m-am indragostit iremediabil si pana astazi mi se pare unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat pana acum!

Plimbarea a continuat apoi spre Salo. Si pentru acesta aveam notate cateva puncte de interes, dar odata ajunsi langa lac, ne-am lasat purtati de val si am lenevit pe langa apa, urmarind barcile, pescarusii, ratustele…

Am cautat pe cateva stradute si o biserica pe care mi-o notasem ca ar fi interesanta, dar dupa cateva tentative esuate, ne-am lasat pagubasi si ne-am indreptat spre o terasa. Foamea deja isi spunea cuvantul :)) Nefiind prea mult initiati in gastronomia italiana, ne-am comandat eu niste gnocchi si Pingu un soi de carne (nu-mi amintesc exact) cu sos de gorgonzola. Nu mai mancasem nici de una, nici de alta :)) Si cu toata foamea noastra maxima, eu abia m-am atins de gnocchi, iar el nu stia cum sa mai dezbrace bucatile de carne de sosul ala de-a dreptul…ew! 😀 In final, am impartit o portie de cartofi prajiti, ca eram siguri ca la astia nu avem cum sa dam gres :)) A fost insa o masa de care ne amintim mereu cu zambetul pe buze, un pranz tarziu pe malul lacului, langa o salcie pletoasa, inconjurati de porumbei, la sfarsitul careia ne intrebam unul pe altul cum Dumnezeu cerem nota in italiana si unde, ca nimeni nu cerea nota la masa :)) (eram de putin timp in Italia, buongiorno, si/no si grazie erau la baza 😀 )

Anul trecut, in prag de primavara, am ajuns iarasi pe malurile lacului, de data asta in Malcesine. Si aici am avut de vizitat un Castel ( nu e chip sa ratez Castelele oriunde ma duc – oi fi citit prea multe povesti si oi fi urmarit prea multe filme de epoca).

Nu sunt multe de spus, imaginile sunt mult mai graitoare 🙂

Dupa Malcesine, am facut un popas si la Punta San Vigilio, in oraselul Garda… o noua runda pe malul lacului, pe langa lebede, incalziti de un soare lenes, langa un cappuccino.

Si sa nu credeti ca mi-am incheiat socotelile cu Lacul Garda. Mai sunt atat de multe de vazut! In frunte cu Tremosine, pe care il am pe lista inca de la prima vizita.

The amazing everyday [7]

Despre caini se spune ca sunt cei mai buni prieteni al omului. Sa ii vezi zburdand veseli prin gradina oricarei case nu e nici o mirare.

Nu poti spune acelasi lucru despre un iepure!

Intr-o plimbare printr-un orasel italian, mi-a fost dat sa vad o splendoare de iepure, alb ca zapada, durduliu precum Garfied, bronzandu-se lenes in fata casei. Companie ii tinea o pisica neagra ca abanosul de la coada pana la mustati.

Dupa postura afisata, pesemne iepurele era imparatul curtii! 😀

Poezie de toamna

Ispita

Fifi cea cu „vino-ncoace sa ne jucam non-stop!” 😆

Pe drumuri de munte

Unde te poate trimite soarele arzator al unei dimineti de duminica?

In mijlocul naturii, printre munti, sa simti briza racoritoare a lacului, sa te bucuri de verdele intins cat vezi cu ochii.

Duminica trecuta… Lago del Corlo.

Va invit sa facem o plimbare, impreuna, pe dealurile inverzite, sub un cer azuriu de vis.

Motive pentru care iubesc vara

Vara poate fi de-a dreptul stresanta, molesitoare, interminabila… enervanta cu temperaturile ei exagerate. Adevarul este ca daca as face un top al anotimpurilor, probabil s-ar afla pe ultimul sau penultimul loc… si totusi…

Nu ai cum sa nu iubesti vara pentru culorile minunate pe care ni le ofera in fiecare floare, in fiecare colt de natura!Nu ai cum sa nu iubesti vara cand te plimbi in parc si stai cot la cot cu porumbeii, pasarelele, ratustele pe lac, cainii zburdand jucausi prin iarba…

Trebuie sa iubesti si pranzurile/ cinele pe terasa… intr-o adiere abia simtita…

…si apoi mai este si atmosfera lenesa, de vacanta, facandu-ti de cap cu cate un film, pe cate un blog, cu o limonada rece alaturi…sau cu o inghetata delicioasa cu capsuni!

Imposibil sa nu iti placa vara!

Competitie de ciclism

Am invatat eu greu sa merg pe bicicleta, dar si de cand am invataaat… imi sunt ochii numai dupa colorate pe doua roti.

Momentan bicicleta mea nu e tocmai in forma maxima, dar Pingu are misiunea de a o pune la punct saptamana asta. A lui va sosi de acasa cel mai probabil o data cu weekendul. Si-apoi sa te tii!! Am de gand sa imi pun palariuta pe cap, gentuta cu aparatul foto in cosuletul de la bici, o apa si-un baton cu cereale si apoi pedalat cat ne tin picioarele, unde vedem cu ochii 😀

Pana atunci insa, pedaleaza altii cu varf si indesat…chiar sub balconul meu.

Si pentru ca nu puteam sta prea departe, am coborat cu Pingu si am simtit pasiunea biciclistilor de aproape 🙂 Cu aparatul foto in mana, evident! In curand o sa imi fac un buzunar la spate, cum au echipamentele biciclistilor, caci nu ma despart niciodata de el, iar acolo l-as sti in perfecta siguranta :))