Loryloo la ski

Stiti vorba aia: „baba si mitraliera…”? Ei bine, cam la fel era si cu Loryloo si ski-ul pana weekendul trecut!

Pe scurt: nu stiam nimic despre ski! Dar iata-ne ajunsi la munte, printre Dolomiti, intr-o zona in care lumea nu prea stie de sanie 😆 Pana si cel mai mic copil probeaza cu tupeu skiurile, iar saniile sunt mai mult de decor in fata magazinelor sau nu stiu, ca pe partii nu zareai una! :))

Bun, hai sa ne luam si noi skiuri! Ce mama masii poate sa se intample? Am gasit pista de incepatori, suna a distractie, ce naiba ma intreaba tipul de la inchirieri ce greutate am, cum s-or inchide Doamne ciubotele astea, nu conteaza, hai sa ne avantam!

Ajunsa in varful partiei, nu apuc sa termin de spus un Holly shit ca m-am si dus la vale. Decat sa ma infing cu fesul pe undeva, mai bine zic sa ma trantesc singura jos 😆 (iar asta imi aminteste de bancul cu gaina care se impiedica, precis il stiti). Ma ridic greoi, ma simt mai impleticita decat o rata cu papuci, dar o iau de la capat. Doi metri mai tarziu, fac din nou cunostinta cu zapada mai de aproape. Tranta dupa tranta, ras dupa ras, pierd un bat, se desprinde un clapar, cade fesul, sus si iar la vale.

Daca ma mai duc si a doua oara? Evident, doar un nebun ar refuza o asa portie de ras.

Pingu a prins mult mai repede miscarile, printre hohotele de ras si pauzele pentru a ma aduna pe mine de pe partie 😆 Asa ca data viitoare sper sa stau si eu mai mult in picioare, dupa ce o sa imi dezvaluie si mie vreo doua secrete despre pozitia fundamentala 😆

PS: Prima oara la ski a coincis cu prima vizita facuta pana acum Alpilor italieni. Peisaje splendide, zapada ca in povesti si ganduri de revenire!

The amazing everyday [7]

Despre caini se spune ca sunt cei mai buni prieteni al omului. Sa ii vezi zburdand veseli prin gradina oricarei case nu e nici o mirare.

Nu poti spune acelasi lucru despre un iepure!

Intr-o plimbare printr-un orasel italian, mi-a fost dat sa vad o splendoare de iepure, alb ca zapada, durduliu precum Garfied, bronzandu-se lenes in fata casei. Companie ii tinea o pisica neagra ca abanosul de la coada pana la mustati.

Dupa postura afisata, pesemne iepurele era imparatul curtii! 😀

Un basm adevarat

Printesa, castel, Toscana, surpriza, nunta… iata cateva elemente care se imbina perfect si sunt exaaact pe stilul meu de albina romantica si cu antenele-n nori!! 🙂

Un basm care, desi pare desprins din cartile cu povesti, s-a intamplat cu adevarat… in zilele noastre. Zilele trecute mai exact.

Anca Rusu, stirista mea preferata (Antena 1, Observatorul de weekend), o fiinta ce emana numai frumusete, bunatate, finete si caldura, a avut parte de surpriza vietii ei in acest weekend. Stiind ca merge la o sedinta foto pentru o revista, in frumoasa Toscana, a gasit acolo nu doar un grup de fotografi, ci o intreaga gasca de oameni dragi, rude si prieteni, toti insotindu-l pe Printul sau, ce pregatise o nunta surpriza in decursul ultimelor 12 luni.

O nunta la castel (Castello di Velona), asa cum ii sta bine unei printese… caci, asa cum spune Ancuta, fiecare femeie este o printesa. In plus, ea mai este cunoscuta si ca Printesa Polonic, avand un site culinar cu retete invelite in cuvinte frumoase si haioase, pentru bucate extrem de apetisante.

Iubitul sau s-a ocupat de toate detaliile, oferindu-i Printesei trei variante de rochii de mireasa, pentru ca mai apoi ea sa o aleaga pe cea mai frumoasa… o rochie superba cu spatele gol, simpla dar extrem de eleganta. Au facut o ceremonie religioasa de binecuvantare la singura biserica ortodoxa din zona, dupa care a venit randul fotografiilor… la apus, pe lanuri intinse de grau, intr-un decor de vis. Cadoul perfect pentru aniversarea zilei de nastere a Printesei, peste doar cateva zile. Vor urma insa si alte surprize, caci se pare ca tot pe nepregatite va fi si cununia civila. Stefan Lungu a anuntat ca intr-o zi o va lua pur si simplu pe iubita sa de mana si vor merge la primarie 🙂

Puteti vedea un clip cu imagini de la nunta celor doi aici si alte cateva fotografii minunate aici.

(Sursa foto: Viva)

Ce frumos poate iubi un barbat o femeie! 🙂

Vorba ‘ceea: „mamaliga stii sa faci?”

Toate fetele au auzit macar o data in viata lor cum ca daca stii sa faci mamaliga, gata, esti numai buna de maritat. Vorba de pe vremea bunicilor, strabunicilor, cine mai stie?

Eh, eu am invatat de vreo cateva luni cum se face vestita doamna, chiar daca nu imi iese inca intocmai ca la carte. Ba uit o tura sa pun sare, ba o tura imi iese cam franjurata…(dar cel putin nu imi iese niciodata cu cocoloase). Deh… daca nu s-a nascut omul perfect, de ce s-ar fi creat mamaliga perfecta?

Revenind, cum spuneam, mamaliga am invatat sa fac… de nevoie. Intr-o zi cand aveam o pofta maxima de lapte fiert cu mamaliguta si nu avea cine sa imi faca. Cand colo ce sa aud intr-o seara? Tata, pe un ton glumet, desigur, imi spune ca trebuie sa mai invat sa pun si muratari si abia atunci sunt buna de maritat.

Din pacate sau din fericire, muraturile pe anul asta au fost deja puse de mama… asa ca ramane pe anul viitor sa vedem… invat, nu invat? Ma marit, nu ma marit? 😆

Copiii spun lucruri trasnite [5]

Pingu, microbist inrait, si-a pus pe telefon aplicatia aceea Prepay suporter FC Steaua Bucuresti… astfel primeste, la fiecare meci al echipei, mesaje cu notificari privind scorul, cine a marcat, cand s-a terminat etc.

Fiind si nepotelul meu prin preajma o data cand primeste Pingu un asemenea mesaj, intreaba curios:

– Da’ astia de la Orange chiar urmaresc toate meciurile cu Steaua de te anunta mereu? 😆

Romengleza

…. prezenta si pe facebook – si nu, nu ma refer in postarile utilizatorilor… 😆

Copiii spun lucruri trasnite [4]

Cu ocazia emisiunilor realizate de sarbatori, am vazut la tv o anumita solista, dupa ceva vreme in care nu mai auzisem nimic despre dansa. Discutand cu cei prezenti despre kilogramele cam multe pe care le prezinta la vedere don’soara, intervine Robert, nepotelul, cu explicatia:

„Eu cred ca are boala de ingrasamant! „ 😆

D-ale nepotelului…

Inainte de Craciun, fiind post, gateste mama ca in fiecare an sarmale, piftelute, nebunii, asa „din ochi”, fara a le incerca… Fiind mic, nepotelul gusta din toate, „Doamne Doamne nu pedepseste pe copii”. Intreaba mama:

„- Cum au fost sarmalutele Robert?”

„- Buune… ca inima ta! :D”

Micii mari electricieni

O casa in plina bezna, cu doi trantori in pijamale si in totosi, urcati pe masa din bucatarie, cu surubelnite si patente in buzunare, cu lanterna in gura, atarnati de lustra. Asta ar fi vazut oricine ar fi in venit in vizita la mine si la Pingu in seara asta in jur de miezul noptii.

Caci se parea ca instalatia ne joaca feste. Ba cred ca s-a ars un bec, ba ca este un scurt circuit, s-a auzit un zgomot suspect, dai sa aprinzi becul din dormitor si se aprinde cel din baie, ce stiu eu, chestii din astea. Toate dubioase.

Eram ca doi indivizi pusi pe capatat, vorbind in soapta ca sa nu trezim restul casei si misunand de colo colo, sus jos, dintr-o camera in alta.

Am luat la controlat tot ce s-a putut, am demontat vreo doua lustre, am scos vreo trei becuri, inchipuiti-va ce ii astepta pe restul maine cand s-or trezi 😆

Si cat de urata i-o fi fost energetica lui Pingu, iata ca i-a fost de folos in seara asta si a rezolvat problema.

Maine dimineata o luam din loc, din nou, la montat lustra si becurile in bucatarie 😆

Copiii spun lucruri trasnite [3]

Nepoţelul, într-un moment de leneveală cronică, vrea ajutor pentru a desface o banană. Mama, într-un moment de “ei hai, că eşti prea de tot”, îl ciondăneşte niţel şi îl lasă să se descurce singur.

Mai târziu, din senin, nepoţelul îi spune „Te iubesc!” (se întâmplă frecvent, nu bătea acum la ochi); mama îi răspunde desigur că şi ea îl iubeşte.

Hoţomanul, atât a aşteptat.

– Deci ţi-a trecut supărarea, nu?

– Care supărare?

– Că nu voiam să desfac banana.

– Aaa… păi cum Robi, trebuie să te înveţi să mai faci unele lucruri şi singur… etc.

– Hai mamule, trebuie să scoţi supărarea din inimă! Că pe urmă iar o să te doară inima şi doar… Cee, o banană este mai importantă decât inima?!

Copiii spun lucruri trasnite [2]