Aglomeratie de octombrie

Octombrie vine la pachet cu un rrr prelungit si tremurat de frig. Zile ploioase, pături pufoase şi ceaiuri. Aş adăuga multe ceaiuri… dacă aş avea timp să îmi fac atâtea căni câte ar vrea  mâinile mele reci să îmbrăţişeze sau câte ar avea nevoie gâtul meu. Sunt uşor răcită de vreo două săptămâni, doar gâtul e veşnic deranjat… acum cât e răguşeală de la frig, cât de la cântatul în maşină, în fiecare seară în drum spre casă, cine mai ştie.

Weekendul trecut a fost o nebunie. După o săptămână plină la muncă, prima oră a dimineţii de vineri mă găsea la aeroport, complet derutată şi obosită, dar cu dor de casă. Prima oară cu avionul.

Cred că oboseala mi-a anulat 90% din emoţii, până a rămas doar curiozitate şi atât entuziasm de cât mai eram în stare cu numai două ore de somn la bord , teamă mai deloc.

Nu a fost o nebunie să cred că pot să zbor, ca în melodia Alinei Eremia (guilty pleasure astăzi, trebuie să recunosc), zborul a fost perfect şi a făcut loc la 1000 de planuri de călătorii, cu avionul, în 1000 de colţuri de lume… o nebunie a fost ce a urmat acasă, somn poco niente cum s-ar spune italieneşte… sau aproape zero… Şi în rest povestit cu mama, întâlnit cu fetele, pregătit şi mers la nuntă, tremurat din toţi rărunchii în rochia de doamnă de onoare (chiar şi după nunta mea, am fost bridemaid la my dearest Ty, pentru că prietenia noastră de aproape 10 ani nu ţine cont de tradiţii 😀 ), furat mireasa, mers la a doua nuntă, dansat pe rupte, întors la prima nuntă, plecat acasă dimineaţa, iar povestit cu mama, iar întâlnit cu fetele, pregătit bagajul, plecat în toiul nopţii la aeroport, iar zbor la prima oră… se anunță turbulenţe din cauza ploii, dar la ce turbulenţe am avut eu tot weekendul, zău că pe astea nu le mai simt.

Ajung luni dimineaţă acasă, am o oră la dispoziţie până să plec la muncă, mă pun numai puţin în pat, cu tot cu alarma setată… nu mai ajung la servici în prima rundă. Cum aş fi putut? Cineva a oprit precis alarma, cu siguranţă nu Loryloo cea gata de muncă. Asta nu sunt încă nici acum, aştept weekendul ăsta să revin la normal… asta dacă nu plănuim vreo plimbare pe ultima sută de metri… ceea ce nu ar fi deloc rău oricum. După atâta zarvă de octombrie, te mai uiți la încă un weekend cu nopți scurte? :))