Cea mai buna destinatie din Slovenia pentru vacanta de iarna

Slovenia este una dintre tarile subestimate cand vine vorba despre ceea ce are de oferit turistilor, desi fara doar si poate in orice anotimp poti avea o vacanta slovena excelenta, cu peisaje dintre cele mai frumoase si experiente unice.

Pentru o vacanta de iarna, Kranjska Gora ar fi alegerea perfecta si a fost si destinatia noastra pentru miniconcediul de Craciun de anul acesta.

Kranjska Gora este o localitate de la poalele Alpilor Iulieni, aflata in apropierea granitelor Italiei, Austriei si  Sloveniei, un mic paradis pentru iubitorii vacantelor cu multa zapada, mai ales tinand cont ca aici se gaseste cel mai bun resort de ski din toata tara.

A noastra a fost o vacanta pentru schi combinata cu o vacanta romantica. Schi pentru Pingu si partea lejera pentru mine si burtica. Sa m-avant si eu pe schiuri va spun din start ca nu avea rost, alta data de sperietura ma tranteam eu singura in fund cand reuseam sa inaintez cativa metri pe partie fara sa cad, daramite acum ca suntem si doi in unu… ar fi fost teama la dublu. Am ales sa nu ii arat lui bebe partea asta rusinoasa a lui mami… de pe acum :)).

Pingu in schimb, s-a distrat pe partiile de schi, a fost incantat la maxim sa vada o parte dintre ele deschise pana tarziu si dupa lasarea intunericului, ba chiar nu s-a saturat de timpul petrecut pe partie si a plecat cu gandul sa revina cat mai curand pentru alta runda. Preturile sunt accesibile si pentru inchirierea echipamentului, si pentru skipass.

Pentru mine, chiar si fara schi, nu a fost timp si loc de plictiseala, caci prin zona asteapta numeroase poteci sa fie explorate, cu privelisti superbe spre muntii inzapeziti, patinoarul in aer liber, de asemenea luminat si deschis pana tarziu in noapte, micul lac Jasna – minunat si de neratat, centrul statiunii – pe care noi l-am gasit plin de casute luminate cu produse craciunesti, partii pentru sanius (desigur ca la sanie nu am mai spus nu), jocuri pentru copii etc.  Iar printre activitati, pentru cate o pauza, numeroasele baruri, cafenele cu bancute de lemn, acoperite cu blanite si paturici, le-am gasit extrem de primitoare pentru cate un ceai cald.

O jumatate de zi i-am dedicat-o si Lacului Bled din imprejurimi. Minunate peisaje… lebedele de pe apa, castelul medieval pe un varf de stanca, insula din mijloc cu bisericuta, si o faleza lunga de strabatut pe o vreme mult mai prietenoasa decat la Kranjska. Ne-ar fi placut si sa vedem lacul inghetat si intreg decorul inzapezit, cred ca ar fi fost cu adevarat de poveste, dar presimt ca intalnirile noastre cu Bled nu s-au incheiat aici, asa ca nici gand de vreun strop de dezamagire. Intreaga zona Bled merita minim o zi dedicata in intregime, iar daca ajungeti vara si mai sunteti si firi foarte active, gasiti activitati si pentru o saptamana intreaga: rafting, canyoning, vizitarea canionului Vintgar, distractie in parcul de aventura si pe toboganul de vara, plaja de malul lacului, vizitarea insulitei, vizitarea castelului s.a

In privinta mancarii, am incercat diverse, fara mult avant spre bucataria traditionala slovena, pentru ca variantele erau atat de numeroase. Am mancat calamari umpluti, castane coapte, pizza, gulas, toate in portii mari la preturi rezonabile, comparativ cu cele din vecini – Italia si Austria.

Am incercat putizza, cel mai traditional desert de sarbatori al slovenilor, chiar la mic-dejun la pensiune, in dimineata de Craciun. Erau diverse sortimente, cred ca as fi putut nimeri unul cu mai multa nuca si mai dulce, dar destul de gustos si interesant. (Cozonacul nostru de casa ramane totusi tatic, va spun.)

Tot din categoria deserturilor, am incercat si kaiserschmarrn sau smorn. Ceea ce dupa nume pare o trasnita bazaconie, ar fi de fapt un fel de clatita groasa, faramitata, cu mult zahar pudra pe deasupra si gem sau crema de ciocolata alaturi/ peste. Gustul nu e chiar al aluatului de clatita, atat de parfumat si dulce, dar e lucrul cel mai apropiat de asemanat. Citind si reteta de pe internet, ideea cam asta ar fi… Pesemne i se spune si clatita imperiala intrucat exista diverse legende despre originea ei, legate de imparateasa Sisi sau de imparatul Franz Joseph. Imperiala sau nu, curiozitatea te impinge si am incercat-o. Tine si de foame, nu numai de dulce, asa ca gres nu am dat in orice caz :))

Unul dintre cele mai bune pranzuri le-am avut chiar alaturi de partii, in aer liber. Desi era foarte rece si aveam ore bune de zapada, ne-au atras aromele de la Flying Smoker. Diferite feluri de carne bine condimentata facuta pe gratar, cu garnitura de cartofi si varza… nu stiu daca era calita (ca asa nu imi place de fel), dar foarte bine facut totul incat am uitat si de frig.

Gulasul a fost experienta culinara cea mai tragicomica din Slovenia. Nu stiu daca esecul se datoreaza restaurantului sau pur si simplu suntem noi pe langa subiect, dar a fost de-a dreptul oribil si imposibil de mancat. Si ca sa nu ne ia nervii in seara de Craciun, ca nu ni s-a intamplat niciodata sa comandam amandoi acelasi lucru si sa nu il putem manca sub nici o forma nici unul, am ras ca doi bezmetici amandoi incontinuu facand glume pe seama preparatului minune. Tot am tinut-o noi cu hai sa mai incerc o tura, dar cand venea damful ala puternic din farfurie, iti venea sa dai si fugi… si nu puteam decat sa radem. Efectiv imposibil gulasul, garnitura, tot. Numai ceaiul a fost bun, noroc ca aveam multa lamaie la acesta din urma, pe care am mutat-o in apa, ca sa treaca gustul (oarecum) de la… voma aia maronie. Ceaiul nu va ganditi ca era ce trebuie, ceai cald de fructe de padure in canute cu bufnite, langa gulas,  l-am cerut rece, lipton, nestea, istorii de astea. Nimic. Cald a fost sa fie. Poate ca a fost mai bine asa, ca sa ajute la digestie :)) Stiau totusi si ospatarii aia ceva. Foarte uraciosi de altfel. A fost singura experienta de-a-n proasta a vacantei, dar ne amintim de ea mereu cu amuzament, asa ca ramane doar ciudata, nu si urata. Hotel si restaurant Kotnik, daca va intrebati.

In privinta cazarii noastre, doar cuvinte de lauda. Am stat la o pensiune, Livada, foarte aproape atat de centrul oraselului, cat si de partiile de schi. Ca un detaliu dragut de retinut este ca toate camerele aveau nume de flori. Noi eram in camera toporasilor. Desigur in slovena suna ciudat, dar noroc de poze ca ne-au ajutat cu traducerea :)) . Un tablou in camera si semnul de rezervat pentru masa noastra de la mic-dejun purtau simbolurile toporasilor. Ne-a placut in toate privintele: foarte curat, mic-dejun abundant, proprietarii amabili si disponibili. De recomandat oricand. Si pentru ca ne-a placut totul, de la orasel, pana la partii, cazare si restul, am si prelungit vacanta cu o zi in plus fata de cat programasem.

Gandurile de final au fost ca a meritat pe deplin si este o destinatie ideala de vacanta in doi, in familie, in orice sezon. Sunt numeroase atractii turistice in zona ce merita vizitate, iar peisajele vor fi rasplata cea mai buna pentru orice efort depus pe drumurile de munte.