In urma cu doua sambete, usor trecut de miezul noptii, intr-un pub in stil englezesc, cot la cot cu Pingu si un alt prieten, pun la cale o lunga plimbare la pas prin Verona.
Baietii, la fel de incantati precum as fi eu daca m-ar duce la un meci de rugby, au cazut totusi de acord sa faca eforturi sa se trezeasca la o ora rezonabila a doua zi si sa pornim spre orasul Julietei, o locatie pe care o aveam pe lista dorintelor de multa vreme!
Lista obiectivelor de vazut… lunga cat o zi de post negru!
Pentru ca trantorii companioni au fost indeajuns de lenesi incat sa ajungem abia la pranz in Verona, nu am bifat tot ce mi-am dorit, dar plimbarea a fost chiar si asa fermecatoare!
Verona ne-a intampinat chiar de la inceput cu tot ce are ea mai bun… Arena!
Incantatoarea Arena, principalul meu obiectiv de vazut, este impresionant de impunatoare. Mi-as fi dorit sa o vad in toata splendoarea, asa cum au vazut-o si campionii la patinaj cu mai putin de o luna in urma, insa, din pacate, urma un spectacol si era permis accesul doar celor prezinti pentru acel show. Iata primul motiv pentru care trebuie sa ma intorc in Verona! 🙂
Am pornit usor spre alte puncte de interes, pe stradute inguste si aglomerate ca un furnicar… cu oameni in cautare de frumos, ca si noi. Si slava Domnului, frumosul e la orice pas. In toate cladirile, monumentele, stradutele pietruite e o poezie ce merita citita la nesfarsit.
Poezie ce ne intampina si in casa Julietei, o cladire ce dateaza din secolul XIII. Versuri shakesperiene pe carti sculptate in lemn, cel mai cunoscut balcon din lume, picturi reprezentand cei mai faimosi iubiti ai istoriei, lacate inchise de mii de cupluri de indragostiti…
Se spune ca toata aceasta poveste ar fi un fals, casa de asemenea. Adevarat sau nu, cert e ca este o oda frumoasa adusa operei lui Shakespeare (al carui bust il veti gasi si la intrare in casa Julietei).
Mie mi-a placut ce am gasit aici, in special replicile vesmintelor purtate in acele vremuri de demult.
De la Casa Julietei am pornit spre inima Veronei, Piazza delle Erbe, unde candva a fost forumul roman si centrul istoric al orasului. Pe langa tarabile cu suveniruri, sunt de remarcat cladirile impresionante de pe marginea scuarului si fantana din centrul pietei – La Fontana di Madonna Verona.
De aici, am ajuns in Piazza dei Signori, pe vremuri principala piata publica a orasului. In acea sambata, era la fel de aglomerata ca si intr-o zi de piata in urma cu sute de ani, doar ca de data aceasta toti cei prezenti ascultau muzica pentru suflet. O intreaga orchestra poposise in centrul pietei, cantand superb felurite melodii, unele chiar soundtrackuri cunoscute din filme. Participa la concert si Dante Alighieri, veghind din centrul pietei asupra tuturor. Statuia sa dateaza din 1865.
Din aceeasi locatie, am zarit si minunatul Torre dei Lamberti, unul dintre locurile ce mi-au adus un zambet urias pe fata in aceasta plimbare. Nu am putut rata desigur ocazia de a urca in turn pentru o panorama de neuitat a orasului. Am facut aici zeci de fotografii si zau as fi putut sta o jumatate de zi cel putin admirand privelistea… mai ales ca auzeam si din turn frumoasele acorduri ale orchestrei care canta alaturi.
Dupa un scurt pranz luat pe fuga, in compania porumbeilor, pasii ne-au purtat spre Basilica di Sant’Anastasia, un exemplu splendid de gotic italian. Costructia sa a fost inceputa in 1290, cu ajutorul familiei ce guverna orasul in acele timpuri, familia Scaglieri, si a altor familii veroneze. Aceasta este cea mai mare biserica din Verona si adaposteste celebra fresca a lui Pisanello – „Sf. Gheorghe eliberand-o pe printesa din Trebizonda” (1436).
Urmatorul pe lista a fost Domul, catedrala Veronei, inceputa in 1120. Superb. As fi vrut sa il vad si in interior, dar am nimerit exact cand se celebra o casatorie :). Plin de oameni eleganti imprejur, cu ochii dupa mireasa, unde sa ma mai incurc si eu?
Am lasat Domul in urma si am pornit in cautarea Podului Pietra, auzind de frumusetea podurilor veroneze. Podul Pietra ne-a intampinat cu masute pline de obiecte handmade atat de frumoase incat le-as fi luat pe toate acasa. Dar pentru ca nu puteam plati autostrada cu jurnale invelite in piele si medalioane pictate de mana, am plecat de acolo doar cu o pereche de cercei.
Fericita si cu atat, dupa nenumarate fotografii cu podul in lumina tot mai plapanda a soarelui, am pornit de-a lungul raului spre Castelvecchio pe care l-am vazut doar din graba, pe dinafara, caci ziua era deja pe terminate… la fel ca si puterile baietilor.
Dupa vreo 10 km de mers pe jos, i-am crezut pe cuvant :). Fara prea multa energie ramasa, ne-am luat ramas bun de la Verona si ne-am indreptat spre masina, pentru a porni spre casa… cu gandul ca trebuie sa revin candva pentru restul de obiective turistice, pentru un spectacol in Arena si cine stie cate alte amintiri deosebite.
PS: Multumiri celor doi prieteni care ne-au insotit o parte din plimbare si ne-au aratat cateva dintre frumusetile orasului. (V., stiu ca ai asteptat articolul asta, scuze pentru lunga intarziere 😀 )
Inside These Lines 
La ce frumusete e acolo nu ma mir ca ai te mai saturai de facut fotografii. Absolut incantator orasul, mai ales panorama din turn e wow. Din pacate nu am ajuns niciodata intr-un turn ca sa fac poze. Turnul Chindiei nu se pune, nu? :)))
O plimbare foarte reusita, memorabila as spune. 🙂
Uite cu trenuletul ala din ultima imagine mi-ar placea mie sa ma dau. 😀 :))
Trenuletul acela facea un tur al orasului pentru turisti, ii ducea la principalele puncte de interes ale Veronei 🙂 Oricat de simpatic era trenuletul, noi am ales varianta cea mai sanatoasa 😀 Mersul pe jos pana ni se lungesc urechile 😆
Turnurile nu sunt de neratat pe nicaieri, oriunde le intalnesti. Privelistile pe care le ofera sunt absolut intotdeauna de neuitat!
❤ frumoase locuri…urat din partea voastra ca nu ne-ati invitat si pe noi;))
Voi trebuie numai sa aveti chef de plimbare si sa va luati bilet de avion ca Verona nu se muta, iar noi putem sa o vizitam oricand si a doua oara, cu o companie noua :))
Ti-am mai zis ca te invidiez sis? Te-am mai zis sigur. 🙂 As vrea sa vad macar o particica din ceea ce vezi tu… 😦
Pana cand vei ajunge pe aici, incerc sa va port macar pentru cateva minute, macar cu gandul, in locurile pe care le vizitez eu. Iar cand vei veni prin zona, in plimbari, neaparat iesim la un expresso sau o inghetata 🙂 :*
Wow trtr, peisajul si tot te lasa fara cuvinte.Sper ca ai scris si tu o scrisoare sau sa fi pus un lacat ceva pe acolo si abia astept sa te mai duci sa vezi ce mai e pe acolo si poate ma vei duce si pe mine sa vad acele frumoase locuri 🙂
Nu am scris nici o scrisoare, dar la calculatoarele care se vad in poze, tot cu Dear Juliet, puteai trimite mailuri… si mi-a trimis Pingu unul 🙂
Eu v-as aduce pe toti aici!! Locurile si peisajele sunt minunate, doar oamenii dragi imi lipsesc… asa ca veniti cu mic, cu mare, sa le cunoastem pe toate impreuna! 🙂
Daaaaa
Lasa-ti ca venim noi…nu Rita? Dar acum avem niste probleme cu avionul(personal)
Bine, bine, voi avea rabdare pana va reparati… defectiunile. Daca dureaza prea mult, vin dupa voi :))
Superbe fotografiile tale! Chiar excelente. Casa Julietei mi-a amintit de filmul „Letters to Juliet”
L-ai vazut!?
Multumesc mult!
Am vazut filmul, e foarte simpatic si o varianta la indemana pentru a cunoaste de la departare putin din farmecul Veronei 🙂 . Am citit ca s-a filmat mai bine de 4 luni in Italia, iar curtea casei Julietei a fost pentru prima oara inchisa, pentru filmarile acestei pelicule. In plus, chiar exista un club al Julietei, dupa cum reiese si din pozele mele, si se ocupa cu raspunsul scrisorilor si organizarea diferitelor evenimente in onoarea celebrului cuplu, Romeo si Julieta. Mi se pare tare draguta treaba asta si mi-a placut sa vad ca in acea cutie pentru scrisori chiar se aflau cateva plicuri! 🙂
Gataaaa , m-am plimbat si prin Veronaaa!:D 😡 e super frumos si te pricepi sa surprinzi asa bine toate lucrurile in poze:x
Sper ca te-ai simtit bine in compania noastra si ca te-au fermecat si locurile. Ne mai plimbam si luna ce vine, te astept cu drag in toate peripetiile 🙂
Multumesc pentru laude, incerc si eu ;))
Esti foaaarte talentata , ti-am zis 😀 scrii si pozezi super! Si , da, m-am simtit excelent plimbandu-ma cu voi;)) abia astept sa ne plimbam iar;)) puuuup:*
prea frumos!!! ❤