…daca nu sunt acasa, ii duc dorul de innebunesc… De la persoane, animale, locuri, lucruri… pana la mancarea mamei. Ei, si aici incepe o adevarata aventura.
Fa Loryloo ce ai face si gateste cum gateste mama, ca altfel nu se mai poate.
Asa ca, in loc sa caut retete pe eternul google, in loc sa intreb pe gospodinele care le am mai aproape, eu o sun pe mama la n km distanta, sa o intreb cum face ea. Ce e rau este ca si cu toate secretele impartasite prin telefon, laptele cu orez tot nu e asa gustos, clatitele tot nu sunt asa pufoase, salata boeuf nu la fel de aratoasa si exemplele pot continua lejer pana umplem pagina.
Si cat de rau imi pare acum ca acasa imi pierdeam vremea gatind retete extravagante din reviste in loc sa invat retetele simple si bune ale mamei. Caci nimeni nu face pui cu smantana mai bun ca mama, nimeni nu pune atata dragoste in placintelele cu branza si nicaieri nu se gaseste pilaf mai bun decat in bucataria mea de acasa.
Iar daca inainte credeam ca ma pricep cat de cat la gatit, acum imi dau seama ca nu stiu nici macar 1% din cat ar trebui. Of! 😦
Inside These Lines 
Dacă tu nu știi nici 1%, atunci eu ce să mai zic? :)))
Ei lasa ca sunt destui barbati care gatesc mult mai bine decat o gospodina de rand 😀 Asa ca inca nu e timpul pierdut :))))
Daca gatesti cu/din dragoste, e imposibil sa nu iasa gustoasa mancarea. 🙂
Cred ca stresul sa nu dau gres a stat in calea dragostei :)))
Dar cum gateste mama, nimeni nu poate…. 🙂
Asta asa e, oricum de la unele bucate deja mi-am luat gandul, o sa le mananc doar cand voi ajunge acasa… in rest o sa trebuiasca sa ma multumesc cu jumatati de masura 😦
Nici ale mele mancaruri nu ies ca ale mamei chiar de-o pistonez la telefon si pun exact cantitatile ce mi se zice.. pur si simplu nu ies la fel de bune! 😦
Exact asa fac si eu, pun fix cum imi spune… numai numai s-o nimeri sa aiba savoarea aceea… si tot degeaba :-<