Zilele trecute a sosit si momentul sa ajung la aeroport. Atat pentru un moment plin de bucurie, cat si pentru un altul intampinat cu ochii inlacrimati. Al doilea moment la un timp prea scurt fata de primul.
A fost o perioada plina, insotita de multe zambete si desi vremea de afara nu prea a tinut sa se faca placuta, am avut parte de caldura mai multa decat intr-o luna de august. Caldura sufleteasca. Mi-a sosit sora acasa pentru o saptamana in care zilele s-au scurs de zece ori mai grabite decat in mod obisnuit. Intre timp, a trebuit sa plece din nou, casa a trebuit sa ramana iar un pic mai goala, iar nepotelul a trebuit sa ramana din nou doar in grija noastra.
Urasc faptul ca o vad pe vecina M. mai des decat pe sora mea, ca o colega R. stie ce mi se intampla inaintea surorii mele, ca trebuie sa astepti luni bune pentru o noua imbratisare.
Lucrurile frumoase tin de cele mai multe ori prea putin.
Inside These Lines 
Dar măcar v-ați văzut… măcar atât. 🙂
Asa este, mi-ar fi umplut intregul an chiar si de ar fi venit numai o zi 🙂
Off powerpuffule, pe de o parte iti inteleg tristetea pentru ca si eu imi doresc s-o am pe Alina zi de zi langa mine, insa ma multumesc si sunt fericita pentru ca am posibilitatea sa vorbesc cu ea pe mess sau la tel zilnic. Mi-e ciuda uneori pentru ca atunci cand e suparata eu nu o pot strange in brate, atunci cand e fericita nu putem tzopai una langa alta, insa ne incurajam reciproc atunci cand vorbim la tel. Crestem, ne maturizam, plangem, zambim impreuna…departe una de cealalta,insa aproape cu sufletul si mintea.
Alinare prea mare cu messul si telefonul nu am. Cu primul in principal din cauza timpului (nu ca nu mi-as face eu timp, dar are ea programul foarte incarcat, munceste prea mult), cu al doilea… se intelege, nu e ca si cum ai vorbi aici in tara si ai 3000 minute cu 4 euro…
Sper ca timpul sa ni le aduca la un moment dat mai aproape, si sora mie, si Alina tie 🙂 >:D<
Important e ca o AI ,ca ai vazut-o chiar de a fost scurta vizita! :* Capul sus si fii fericita ca o ai chiar si la departe cum si eu mi-s fericita ca o am pe Delia chiar de nu se compara,chiar de nu sunt atatia ani,atatia km, chiar de nu suntem surori de sange ..ne leaga mai multe lucruri decat ne leaga de fratii de sange!
Timpul trece si o vei mai vedea si ai sa topai iar fericita ca iti este aproape.:D
Multumesc de incurajare sis’ule, u’re a chocolate chip too :*
Pingback: Aminteşte-ţi! « Gabriela Elena
Paste fericit, Loryloo si multa, multa liniste !
Stefan
Pingback: Premiul blogoNobel | Love addiction ... √v^√v^√ღ
Te inteleg perfect 😦 cam in aceeasi situatie sunt eu cu mama…din august 2010 pana acum, cred ca am stat cu ea doar o saptamana…ea in Italia, eu in Bucuresti 😦