Ho ho Oh!

De curand s-au mai implinit iarasi niste ani de cand tin blogul asta (desi abandonat tot mai mult in ultima vreme).

Cu toate astea nu as renunta nicicand la el. Pentru ca a crescut o data cu mine…

Si mai nou, o data cu noi mai creste cineva.

Un/o pufarin/a se intrevede foarte mic/a in burtica albinutei. Sentimentele ce vin o data cu asta nu stiu cum ar putea fi descrise in cuvinte, dar cu siguranta pot spune ca sunt dintre cele mai frumoase.

De iubire, de bucurie, de mandrie…

De teama (inca) nu. Astea poate apar mai tarziu. Acum sunt inca in perioada aia “ori e insarcinata ori e cam grasuta”, cand inca nu stim nici daca e o pufarina sau un pufarin. Doamne ajuta doar sa fie un bebe sanatos ( + sa aiba gropite de la mami si ochii lui tati – nota suplimentara cu asterix foarte, foarte mic).

Imi imaginez deja un milion de lucruri pe care le-am face impreuna, i-am transmis deja milioane de ganduri bune, desi inimioara si urechiusele ii sunt inca in formare. In curand, o sa le si auda si o sa le simta. Pentru o viata intreaga.

Stiu deja ca o sa ii citesc nespus de mult, stiu ce muzica o sa ii pun sa asculte in burtica (vrei, nu vrei niste muzica clasica tot va auzi de la toate competitiile de patinaj pe care urmeaza sa le vad in urmatoarele luni: euro, mondiale, 4 continents, olimpice), stiu si ca tati o sa il/o rasfete ca pe nici un alt copil pe lumea asta si o sa o zapaceasca pe mami cu dulciurile pentru amandoi, iar mami o sa se topeasca la fel de tare dupa amandoi.

O viata in trei incepe in curand… iar eu sunt pregatita sa ma bucur de o avalansa de iubire de oferit si de primit.

Reclame

Neutron Star Collision

In urma cu vreo trei ani scriam ca soulmates never die. Scriam despre suflete pereche si despre surpriza pe care orice fata o asteapta din partea iubitului sau:

„Cred ca momentul nu se negociaza – mai stam si anul asta, sa mai strangem bani si la anul poate… Cred ca trebuie sa te surprinda, sa fii aproape de heart-attack, fie si pe strada, daca nu la un restaurant fancy, fie si cu un cercel, in loc de inel, ca-n Friends :lol:

Se mai intampla ca Dumnezeu sa ne dea chiar dupa placul inimii… si iata-ma pe mine, o albinuta extenuata de la atatea margele de dichisat pe tortul aniversar, la miezul noptii, in primele clipe ale unei varste mult asteptate…surprinsa, aproape de heart attack, cu flori in mana si o cutiuta in fata, cu un raspuns de dat si o inima de iubit 🙂

3 and counting

Ma trezesc de dimineata cam cu fata la cerceaf. Nici n-am deschis bine ochii ca este deja tarziu pentru cate sunt de facut.

Astazi, printre altele, este planificat un tort. Tort de ciocolata cu mousse de ciocolata si crema pasticcera (negru si galben, la ce altceva sa te astepti din partea unei albine?). Era programat un tort de cioco doar cu mousse. Apoi un tort de ciocolata cu crema de mascarpone. Apoi… oh, in fel si chip, vreo 10 variante. Toate spulberate de minimarketul din apropierea casei care nu-mi permite sa tai toate ingredientele de pe lista. Pentru ca nu le are. Minunat. La altul nu am timp sa merg. Ne adaptam. Pornesc bucatareala. Oops, s-a terminat cacao. Nu am terminat insa de adaugat eu in tort! Oook, adaugam nitel nesquick 😀 Clasica mea metoda.

Bat ouale cu zaharul de-mi sar capacele, de-mi vine sa le zic vreo doua: Fir-ar sa fiti, triplav-ati volumul!! S-au triplat ele saracele de teama, dar la adaugarea fainii, imi mai trebuia vreo doi ani de rabdare, pentru amestecarea treptata si leeeenta. Asa ca, fireste, am mai dat si cu bata in balta, pardon, cu telul in amestec mai repede decat indicat. S-a mai lasat bineinteles, razbunarea oualor. Sa le pun totusi in cuptor, ce o fi sa iasa, asta este. Tapetez tava, pun compozitia cu grija, macar la sfarsit sa ii arat delicatete… bag la cuptor, verific ceasul. Jumatate de ora la dispozitie, suficient cat sa ma apuc de mousse-ul de ciocolata.

Termin mousse-ul de ciocolata. Verific blatul din cuptor. Nemiscat. Neschimbat. Ceeeeee?

Hmm. Pardon. Am uitat sa aprind cuptorul. Mama masii de cuptor ciudat, in graba am invartit de toate butoanele, numai de ala de aprindere nu. Si era si preincalzit sarmanul, in mintea mea. Oook, repetam miscarea.

Peste o alta jumatate de ora, in care am terminat si crema pasticcera, s-a copt si minunatul meu blat cocosat. Cu atatea reguli incalcate, doar nu era nebun sa iasa ca la carte. Noroc totusi ca merge cu ocazia: arata ca un hop… ce relatie nu are hopuri? Trebuie insa devorate depasite intotdeauna, cu rabdare si iubire.

Pentru ca Pingu a venit mai devreme decat anticipam, m-a gasit desigur cu toate insirate in stanga si in dreapta… si cu mousse de ciocolata pe la mustati (trebuia sa il degust!!). Surpriza incompleta, ce sa faci? Ne apucam de tortuit impreuna. El taie blatul, eu fac siropul.

Insiropez, cremuiesc, pun cireasa albinuta pe tort si gata aventura 🙂 Numai bun de pus dorinta acum si suflat in lumanare.

Si cate dorinte nu sunt in pragul a celor trei ani de imbratisari si priviri calde? 🙂

Pentru ca s-au adunat trei ani, atat de repede de parca am inchis ochii o clipa, intr-un sarut, si, deschizandu-i, ne-am trezit altfel. Mai indragostiti, mai uniti, mai puternici, mai blanzi, mai in toate felurile spre bine :D.

Multumesc Pingu pentru ca esti alaturi cand toate lucrurile sunt pe dos, cand apar atatea obstacole.. si hopuri :D, ca imi aduci curcubee pe cer in fiecare zi.

P106003f

Note de subsol:

  • Scuzati-mi postarea extrem de lunga, dar stiu precis ca peste un timp, voi rade teribil amintindu-mi de ziua asta… La fel cum imi amintesc si acum de o zi de Dragobete de acum doi ani, cand am pregatit niste biscuiti-inimioare… foarte „crocante” 😀 (arse, daca nu intelegi aluzia)… noroc ca gresisem ziua, eram in avans cu o zi :)))) Ah, cu antenele vesnic in nori.
  • Daca vedeti doua pete mici de cioco pe imaginea cu floricele, sa stiti ca sunt de la degetele nastrusnice ale lui Pingu, care nu isi poate tine mainile prea departe de albinuta…in general 😀
  • Stiu ca nu se vede, dar crema pasticcera exista. Tortul este din doua foi si crema pasticcera este miezul :>
  • Fiti indulgenti, este primul meu tort mai serios si 100 % loryloocesc.
  • Fulgisorii albi de ciocolata spun „te iubesc!”. Putin indescifrabil. Sa dam vina pe emotii :))

Bucurie de copil

De ziua internationala a copilului, am participat la o mica lansare de lampioane. Mi-au fost tare dragi dintotdeauna, dar nu am trimis pana acum nici unul la cer impreuna cu o dorinta… Asta pana acum doua zile 🙂

Atunci mi s-a indeplinit dorinta de a lansa un lampion zburator spre inaltimile cerului. Cat despre dorinta pusa o data cu lansarea propriu-zisa, timpul imi va arata in ce masura se va indeplini.

O bucurie de copil, ochi sclipitori, suflete zambind si privind cerul luminat… Ce seara frumoasa de 1 iunie! 🙂

N-am fost prezenta pe blog sa va fac urari atunci, dar inca nu e tarziu sa va doresc sa aveti intotdeauna sufletul bun si inocent precum cel al unui copil… chiar si la 99 ani 🙂

DSCN2801 Continuă lectura

O emotie de-mi sare inima din piept

cute-bee-holding-love-heart-thumb17683570Eu si Pingu in supermarket. Cascam ochii, in fuga, pe la tablete si telefoane. Pe cand porneam spre urmatorul culoar, un angajat al supermarketului s-a indreptat zambitor spre noi. M-as fi asteptat sa ne intrebe ceva despre produsele de la raft sau sa ne prezinte vreo oferta, la orice altceva decat la intrebarea: ai un blog…cu albinute? 😀 Un cititor al blogului care m-a recunoscut dupa poze…si unghii!

Eu, ca o albina cu capul in nori, abia am indrugat cateva cuvinte, total ametita si luata pe neasteptate. Am zambit si am reusit sa spun macar un multumesc atunci cand mi-a spus ca ii place mult blogul meu 🙂

Si pentru ca m-am fastacit prea tare in supermarket, doresc sa iti raspund macar acum.. tie celui care mi-ai facut inima sa tresalte azi de bucurie si datorita caruia am umblat tot supermarketul cu zambetul pe buze. Te salut cu drag, imi cer scuze pentru fastaceala… in mod normal, sunt mult mai prietenoasa de atat 😀 si iti multumesc… Pentru aprecieri, pentru ca revii cu placere aici, pentru ca m-ai observat si mi-ai vorbit 🙂 E un sentiment grozav! In plus, cu ocazia asta, vede si Pingu ca blogul e o treaba serioasa, nu doar un fel de n-ai ce face 😆

PS: Succes in colectia cu monede. Sunt invidioasa pe moneda aceea veche descoperita chiar de tine!

Amalgam de sentimente

Astazi… Ma trezesc buimaca pentru ca imi suna telefonul in toiul diminetii. Ma suna mama, eu acasa, ea acasa (ca asa se procedeaza la noi dimineata 😆 ), sa imi spuna ca a primit un cadou prin posta! „Un fular, o carte…” Eu ciuleam urechile, cascam ochii, mai ce sa fie? In timpul asta incercam sa ma dezmeticesc si sa ma ridic in capul oaselor in pat. Mama continua razand… „niste monede”… TRINC! Ninu! Am primit coleeeet! Intr-o secunda am coborat scarile si eram in fata coletului de la dragul nostru Ninu 😀

Imi spusese  saptamana trecuta ca, daca imi doresc, imi poate trimite o moneda foarte pretioasa canadiana, pe care o avea in colectia sa… Deja imi crestea inima pana la cer cu gandul ca as putea avea celebra poppy coin, dar cand am vazut coletul, mare mi-a fost uimirea sa vad nu una, ci 10 monede! Una mai frumoasa ca alta!

28 03 2013 (48)

Am primit trei monede superbe canadiene:

  • 25 centi, din 2006 – pink ribbon coin – simbolul luptei impotriva cancerului la san; a doua moneda colorata din lume, pusa in circulatie. Votata „Best coin of the Year” de International Association of Currency Affairs.
  • 25 centi, din 2008 – the poppy coin – lansata cu ocazia aniversarii  a 90 de ani de la armistitiul din primul razboi mondial. Aceasta are pictata o floare de mac, cu o vopsea speciala rosie, pentru a simboliza sangele varsat de catre soldatii canadieni in razboi. Puteti citi mai multe informatii, foarte interesante, la Ninu.
  • 1 dolar, din 2008 – the luckie loonie – ilustreaza emblema echipei canadiene olimpice.

28 03 2013 (67)

28 03 2013 (69)

Alte patru monede la fel de speciale:

  • Australia – 20 centi, din 1970. Are ilustrat pe o parte pe Elizabeth II, iar pe revers o foca inotand.
  • Olanda – 2 1/2 gulden, din 1990, cu Regina Beatrix.
  • o moneda de colectie din Norvegia, ilustrand coordonatele celui mai nordic punct al lumii – Nordkapp, o comuna din judetul Finnmark, Norvegia.
  • o moneda de colectie din Germania, ilustrand Zidul Berlinului.

28 03 2013 (71)

28 03 2013 (72) Trei monede aniversare de 50 de bani – doua cu Mircea cel Batran si una cu Aurel Vlaicu. De cand eram in cautarea acesteia din urma!

28 03 2013 (73)Si nu in cele din urma, o firava moneda frantuzeasca, cu gaura in mijloc, prinsa intr-un lantisor, cum chiar imi doream de ceva vreme, dupa ce vazusem la un prieten 😀

Moneda dateaza din 1933 si este de 50 de centi. Are inscris bine-cunoscutul slogan „Liberte, egalite, fraternite”. Este superba! ♥

28 03 2013 (50)

28 03 2013 (83)

La toate minunatiile de monede, se mai adauga alte cateva mici bucurii:

Un ausel cu cap galben, de la Societatea Ornitologica Romana:

28 03 2013 (60)…care ma insoteste si acum, in timp ce va scriu 🙂 :

28 03 2013 (90)Si un Ford Mustang, pe care se bat Pingu si nepotelul 😆 . Ei nu stiu ca galbenul e doar pentru albine 😀

28 03 2013 (58)

Imi pare rau ca nu am facut poze coletului intreg… Ninu le-a pus cu asa grija… Eu insa in cateva minute am dat totul gata, nu stiam cum sa le vad mai repede pe fiecare 😀

Multumesc din suflet Ninu, mi-ai facut o bucurie imensa si mi-ai oferit amintiri pentru o viata intreaga. Monedele tale sunt acum intr-o companie grozava, s-au alaturat celorlalte monede din colectia mea si brusc diplomatul meu a devenit neincapator. E la capacitate maxima!

Pe langa toata bucuria asta, a mai fost si ziua mamei mele (de aici gluma ei ca a primit cadou 😀 )… A implinit astazi 50 de ani… Nu stiu cand a trecut atata timp, dar stiu ca eu o iubesc de 50 de ori mai mult cu fiecare zi ce trece.

O zi plina de surprize, momente frumoase, bucurie, uimire, entuziam maxim… un amalgam de sentimente de-a dreptul! Hrana pentru suflet 🙂

Fericirea mea

Eu, peste ani, ma vad fericita intr-o casa simpla, cu o gradina mare, cu rasete de copii (doi eventual, daca se poate fata si baiat) si cu multe animale. Catei, un papagal, un cal, iepurasi, o caprita si pisici.

O casa cu miros de poale in brau cu smantana, duminica, si cu ferestre colorate, in fiecare zi, de atatea flori. Cu gradina plina de pomi fructiferi, numai buni de catarat copiii in ei, cum faceam si eu cand eram pici. Cu ciresi infloriti si musai un balansoar. Cu o biblioteca uriasa, pentru toate dupa-amiezele lenese, petrecute in foaier, in zumzet de albine si miresme de lalele.

O casa cu lucruri nepretuite. Facute de mine, de el, de noi. Cu felicitari inramate, in care au scris copiii pentru prima oara, stangaci, „te iubesc mami!”. Cu veze decorate de mainile mele, cu perne cusute de mine. O casa cu lucruri de suflet, trezind fiecare cate o amintire si declansand un suras.

El… s-ar vedea fericit castigand la loto. Isi tot incearca norocul o data la cateva saptamani. Dar are un suflet mare cat zidul chinezesc, iubeste animalele, ingrijeste florile pe care le-am cumparat impreuna, adora hainele micute de copii si dulciurile facute de mine in bucatarie.

Suntem pe drumul cel bun 🙂