Am un nepotel de cinci ani si-un pic. Scriam de el si in descrierea mea. Lucruri trasnite spune el multe pe zi, as putea sa scriu in fiecare zi articole numai pe tema asta… daca le-as tine minte pe toate 😆
Zilele trecute i-a venit sa-si rastoarne pe pat toate masinutele cele mici din cosul in care le tinea. De „haosul”, cum spune el, ce l-a creat, nu mai vorbim… De ce? Ca sa fie mai util casei…
– Ce faci Robert acolo?!
– Ma prefac ca sunt o lampa!
😆
Pe Robert atunci cand nu este lampa, promit sa vi-l arat intr-un post viitor 🙂
Inside These Lines 
Oh,foarte tare=)).Te mai lumineaza si pe tine:>
Cand eram mica, ma prefaceam ca sunt mamica, doctoritza, cantareatza…dar niciodata, iti spun, NICIODATA, nu mi-a trecut prin cap sa ma prefac ca sunt lampa!!! =)))) genial pustiu’…
Haiooooooooos! 😀 Al meu e zilnic alt animalut. Azi a fost o pisicuta orfana si m-a gasit pe mine sa ii fiu mamica . 😀 😀 😀
Sunt haiosi rau copiii mici…
Dar asa am fost cu totii cred eu, cate lucruri trasnite am zis si eu la viata mea! 🙂
Toti spuneam lucruri traznite cand eram mici. Imi aduc aminte ca atunci cand ne intrebau rudele ce vrem sa devenim cand o sa fim mari, sora mea raspundea „pictura” in loc de pictorita :D.
Sa nu mai zic de cei 2 verisori care acuma sunt mai maricei, dar cand erau meci memorau tot felul de lucruri. Tin minte odata cum verisorul meu cel mic se uita la desene si tasu’ statea in fata lui. El tipa si zice „Da-te ca nu vad la desene”, iar unchiul meu ii raspunde „Nu vezi, nu te uiti!”…Dupa o vreme s-au inversat rolurile si cel mic i-a zis „Nu vezi, nu te iuti” :))
Pingback: Copiii spun lucruri trasnite [2] « Let it bee.