Din lumea necuvantatoarelor

Astazi este Ziua Internationala a animalelor fara stapan!  Pentru toti cei care iubesc lumea celor care nu cuvanta, am un anunt de facut.

Asociatia „Ajutati-l pe Labus” este o organizatie non-profit care isi propune, inca de la infiintare in 2004, sa ajute animalele fara stapan din Galati.  In prezent, se ocupa de aproape 1000 de animale parasite carora incearca sa le ofere un trai mai bun si o casa calduroasa.

De Ziua Internationala a animalelor fara stapan, asociatia spera sa obtina un sprijin cat de mic din partea cetatenilor si a autoritatilor. De aceea, duminica, pe 7 aprilie 2013, sunteti invitati intre orele 17-19, pe esplanada de la Potcoava de aur pentru a sarbatori necuvantatoarele si pentru a le ajuta. Se va face o colecta de hrana pentru animalele din adaposturi, vor fi adusi catelusi pentru adoptie,  se vor putea achizitiona accesorii pentru animalele de companie si completa fise pentru redirectionarea a 2 % din impozitul pe venit din salarii catre asociatia „Ajutati-l pe Labus”, plus alte surprize din partea organizatorilor.

Adopta un prieten!

Senzatie majora, cu 40 la ora

Dimineata. Ploua. Ma trezesc cu gandul ca o sa fie una dintre cele mai grele zile din viata mea. Azi merg la prima ora de condus. Ploaia mi-e prietena draga, dar nu si astazi, cand am emotii si cu masina stand pe loc, daramite sa o conduc…eu…pe ploaie!

Ma uit inca o data pe carte, la semnele de circulatie. Il imbratisez pe Pingu si ii spun copilareste „eu nu vreau sa ma duuuuc”, desi nu castig nimic, decat o incurajare ca o sa fie bine…la ora oricum trebuie sa merg. Nu stiu cand se face ora de plecare, dar stiu ca ma trezesc prin casa cu zambetul pana la urechi, pe la pereti… ca sa nu ma vada nimeni ca imi vine sa rad de una singura. Asa reactionez uneori la stres 😆 Nu chiar ca Izzie, care nu se mai poate opri din ras la inmormantarea lui George, dar tot ciudat oricum.

Mergand spre locul de intalnire cu instructorul, intamplarea face sa vad si un accident. A derapat un tir si s-a rasturnat in ditamai rapa. Mintea mea incepe sa faca scenarii – apoi daca domnul tirist, sofer experimentat, ajunge pe ploaia asta in rapa, apoi eu unde mai ajung? Accident fiind, se facusera niste cozi, ca la Catedrala din Iasi, la moastele Sf. Parascheva. Alte scenarii. Atata aglomeratie, de ce toti s-au gasit sa aiba treburi in oras cand trebuie sa invat eu sa conduc?

Incep sa am o strangere de inima. Atat de mare incat am impresia ca se face mica de tot, pana dispare. Si pana cand devin, din smiley face, straight face. Numb.

Cam asta a fost marea aventura de astazi! 😆 Da, toata lupta s-a dat doar cu mine si emotiile mele nebune. Odata intalnita cu instructorul, m-am mai linistit. Mi-a explicat toate chichitele si chestiutele, dupa care am trecut si la condus. Incet, lejer, 20-30-maxiiim 40 la ora, cu a intaia si a doua…usurel toata centura Galatiului, pana-n Bariera. Mai, si sa nu imi vina sa cred ca am dus-o chiar eu atata drum 😆

Urmatoarea intalnire ma va baga mai tare in paine, abia de acum urmeaza peripetiile cu siguranta, dar azi a fost bine. Si nu, nu mi-a murit deloc motorul! 😀 Si da, a trebuit sa dau scaunul la maxim in fata si sa il inalt de cateva ori, sa ajung la pedale. Ce sa-i faci? Asa-i viata de albina.

Ps: Pentru alti viitori soferi, voi sa nu va stresati asa inutil ca mine, ca nu va taie nimeni capul. Instructorul e acolo sa va explice orice aveti nevoie, de cate ori trebuie. Numai eu ma tem de necunoscut ca o bezmetica.

Din nou targ

Din nou targ, din nou in club ZODIAR, aceeasi organizatori, respectiv artistul decorator Constance Vintila si scriitoarea Angela Baciu…

dar cu noi cadouri, suveniruri, bijuterii hand made… si poate cu mai mult succes.

Asadar, fie ca sunteti in cautarea unui cadou original pentru cineva drag, fie ca sunteti in trecere prin zona, fie ca veniti sa va clatiti ochii cu micile minuni iesite de pe maini talentate de galateni, sunteti asteptati intre 22 si 24 octombrie, orele 11.00 – 19.00, in Zodiar.

Be there.

Altceva

Atentie!

In urma cu cateva luni, la facultate, am gasit lipit pe usa anuntul de mai sus. Pentru ca nu se vede foarte bine scrisul, reiau:

„O caut si trebuie sa o gasesc sa ii spun. Versiunea pe scurt este urmatoarea: Troleul 104… eu cu o amica ne intoarceam acasa si am vazut-o pe ea. Intrand in vorba ne-am dat seama ca ne cunoastem dar nu stiam de unde. Am apucat sa aflu doar ca este studenta la drept, varsta, cartierul unde locuieste si numele (lucruri pe care le stim doar eu cu ea). Am recurs la aceasta solutie pentru ca de vineri 30.10.2009 tot bantui prin facultate cautand-o. M-am luat dupa orare si nu am rezolvat nimic.
Sper sa citesti si tu acest anunt si sa dai un semn de viata ca nu mai am nici cea mai vaga idee cum sa dau de tine… ar mai fi sa ma plimb toata ziua cu troleul, dar sa fim seriosi… ce sanse am???
D : 074xxxxxxx”

Mi-am adus aminte zilele trecute de anunt si i l-am cerut din nou unei colege care facuse poza cu telefonul, la rugamintea mea 🙂
Desigur, nu a trecut neobservat nici macar de unul dintre colegi. Gestul a fost socotit pe rand de la dragut, la romantic, pana la penibil, ciudat ori caraghios. E usor de ghicit care pareri au apartinut fetelor si care baietilor, nu? 😆

Intrebarea mea este… voi pana unde ati merge pentru cineva care v-a placut, dar despre care nu stiti mare lucru, atat doar ca ar putea sa fie Ea/ El, precum in situatia data?

Madame Vintage

 

Targ vintage si handmade

Galati

21 – 23 mai 2010

Eveniment organizat de scriitoarea Angela Baciu si artistul decorator Constance Vintila, in colaborare cu Zodiar (Fostul Cinema Popular, Parc Eminescu).

Se anunta  accesorii handmade inedite, cadouri originale, muzica buna si cafea delicioasa.

Click pe poza pentru marire si aflarea altor detalii.

 

 

Mici minuni de zi cu zi

Compania de astazi din parc

Fetito, te-as intreba… unde este Braila?

Pe last fm, daca se uita cineva la „loved tracks” la mine, gaseste pe langa piese de-ale lui Yann Tiersen, Jason Mraz, Blue October, Koop, Vama, Radiohead si una de-a…. Ileanei Sararoiu – „Unde e Targovistea ?”

De cand eram mica, daca era rost sa se dea melodia asta la radio, de oriunde eram, ma auzeau trantorii mei strigand „da mai talee!”, asa ca multa vreme au numit-o nu „Unde e Targovistea?”, ci „melodia Danei”. Inca ma topesc cand o aud si nu ma lasa niciodata inima sa trec peste ea in winamp sau la tv.

Eh, si astazi, ca si in melodie, ma intalnesc cu o batranica garbovita, mai micuta si decat mine…

„O batrana intr-o gara, a intalnit o fetisoara… maicuta,te-as intreba, unde e Targovistea?, fetito fetita mea, ca nu stiu, sunt straioara,sunt venita de la tara, fetito fetita mea…”

Doar ca in loc de tren, acum era autobuz, iar in loc de Targoviste, era Braila. A tot intrebat sarmana femeie in stanga si in dreapta, oamenii ii explicau fugitiv si isi vedeau de drum. In cele din urma si-a indreptat privirea spre mine si m-a intrebat timid daca eu stiu si i-as putea arata unde sa ajunga pentru un atubobuz spre Braila. M-am oferit sa o duc pana acolo, ca sa stiu sigur ca nimereste, desi nu era in drumul meu.

Necajita, mi-a spus intre timp toata povestea vietii ei, „durerea ei din inima”. Despre cum s-a chinuit cu un frate surdo-mut, cat a umblat pe la tribunale, cat a suferit din cauza sotiei fratelui si tot asa. Am ascultat-o, am aprobat-o, ce puteam spune? La sfarsit mi-a multumit cu ochii in lacrimi si mi-a urat de sanatate, m-a pupat pe obraz si m-a strans in brate „multumesc mult, scumpa lu’ mama, m-ai ascultat ca si fata mea, sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate”. Pentru numai un sfert de ora de atentie, un sfert de ora in care si-a descarcat sufletul.

Si-am plecat zambind spre casa, gandindu-ma ca unii oameni se multumesc cu atat de putin…

Ca-n bancurile cu Maria si Ion

Cu Ty afara, imi da un ghiont:

– Ia uita-te la orizont 😆

Mandri ca o floare, adidasi intinsi la soare.

Pam pam!

„Maria – Bai Ioane, îti miros picioarele!

La care Ion raspunde:

– Daca vrei…”

Si zbang adidasii peste cablu!

In stilul „Pe aici nu se trece”

Daca as fi postat ieri, ar fi fost ceva de genul „aah, ce-mi place cand te trezesti dimineata, te duci direct la geam si vezi ca a nins 😀 „. Azi as zice… „nebun sa fii sa pleci de acasa!”‘

Stirile despre Galati de ieri incoace au sunat cam asa :

„Situaţia cea mai gravă este în judeţele Galaţi şi Buzău.”

„In judetul Galati, restrictia de circulatie pe raza judetului impusa de Prefectura se prelungeste cu sase ore pana la ora 12 :00. Astfel, toate drumurile din Galati sunt inchise pentru deszapezire.„

„Dispozitia prefectului judetului, prin care s-a luat masura restrictionarii traficul rutier in intervalul 15 decembrie, ora 22:00 – 16 decembrie, ora 12:00, se va prelungi cu inca sase ore, pana la ora 18:00.”

„Restrictia de circulatie instituita pe toate drumurile din judetul Galati a fost prelungita cu 12 ore, toate drumurile din judet ramanand inchise pana joi, la ora 6:00.”

Bineinteles ca nu s-a blocat abia de la ora 22 marti, ci de pe la amiaza. Bineinteles ca Loryloo era in Galati. Bineinteles ca nu avea cu ce sa ajunga acasa, la iesire din Galati fiind cosmar. Daca marti devreme cand am ajuns in oras, auzeam prin autobuz, pe strada numai  „ce frumos ninge! Acum chiar se cunoaste ca vin sarbatorile!”, dupa ce s-a ingrosat treaba, se auzea numai de drumuri blocate, numai ca nu se circula pe ruta spre Tecuci, nu spre Smardan, nu spre Braila… Pe urma, mai frumos, e interzis de tot, este pusa masina de politie la intrare si nu da voie pur si simplu… cum spuneam, „pe aici nu se trece” style (ca tot am venit cu trenul de Marasesti…).

Nu-i problema, raman la o prietena, maine dimineata se rezolva! Aham, sigur… si marmota… avea gripa porcina….

Bineinteles ca la 7 dimineata eram in statie, inghetata, ca sa aflu ca e restrictionat in continuare accesul si ca nu sunt sanse curand. Si stai si-asteapta, intreaba, suna 8-|.

Am ajuns in cele din urma acasa in jur de 5 dupa-amiaza. Cu trenul care nu stiu prin ce minune nu a fost anulat. Ca erau destule si anulate. Oricum, a venit cu intarziere, mergea fantastic de incet, trebuia sa vina la linia 2, a venit la 3, dar trecem peste astea… am ajuns acasa si inca incerc sa ma incalzesc.

Al naibii iarna, drumuri, Romanie. Dar nici nu mai plec nicaieri zilele astea, nici sa ma bati! E un viscol si-o zapada aici de mama mama, nu vad sanse de trafic normal prea curand. In plus, se pare ca maine sunt anulate si trenurile care trec pe aici. Sweet! :|. Uite asa incep si eu vacanta de mai devreme. De maine ma apuc de Fowles iar, de duminica ma tot asteapta, n-am mai avut timp :-<.

Acum… ciocolata calda, patura, calorifer, muzica si, in cel mai scurt timp, somn de voie!

Noapte buna.